The Denis

Denis aka Daniel Boiangiu aka Disgusting Dennis este un multi-instrumentist, producător, ilustrator și hostul showului The Denis Show de pe Black Rhino Radio. Daniel este un constănțean relocat la București.

Îl puteți asculta live și pe înregistrări în trupe precum Cardinal, Larvae, Fuck You Dracu, Cold Brats, Black, dar și solo.
Noi suntem pe aceeași frecvență din mai multe privințe, după cum veți vedea în interviul nostru, dar cred că pasiunea noastră pentru filme horror ne apropie cel mai mult.

În același timp admir mult că Denis este un artist vizual și grafic designer autodidact și voi completa interviul și cu muzica lui dar și cu arta lui psihedelică.

Aș vrea să începem cu faptul că tu faci graphic design și ilustrație pentru muzica ta și muzica altora. Cum ai început și încontro vrei să te îndrepți cu arta ta vizuală? Este Volo mentorul tău?

Hey! Denis aici.

Mi-a plăcut să mâzgălesc de mic și privind atâtea filme horror de la o vârstă mică, atât de mult bazate pe sperieturi vizuale am încercat să reproduc pe foaie unele din lucrurile pe care le vedeam. De-acolo mi-am format un pic mâna, lucru care a fost foarte util când s-a pus problema de afișe, coperți, design-uri de tricou, flyere etc. E un skill pe care l-am cultivat parțial pentru că a fost nevoie și parțial pentru că îmi place să controlez cât mai multe aspecte din muzica pe care o fac.

Volo a fost categoric un agent formator în sensul asta și mi-a răspuns la multe întrebări cum ar fi „Cum dau Crop în Photoshop?” sau „Cum vorbesc cu o fată?”.

Îmi povestești te rog dacă te inspiră cartierul tău sau dacă vreo personalitate din Costangeles te-a marcat profund? Cum a fost copilăria ta muzicală?

Cred că amprenta cartierului se vede în porecla „Denis”, pe care am adoptat-o ca apelativ umbrelă sub care să-mi trec toate materialele solo. Constanța ne-a inspirat foarte mult ca și colectiv în Cardinal, EP-ul „Noisehead” fiind puternic inspirat de latura alienantă și disociativă a orașului natal aflat în putrefacție constantă.

„Hometown heroes […] fall to their doom”

Îmi faci o scurtă perspectivă personală asupra proiectului Cardinal? Cum a început totul, ce ați reușit să construiți cu catalogul vostru muzical și ce urmează în viitor? Eu aștept un vinil și sper că există planuri pentru asta.

Cardinal suntem Victor, Marko, Vladone și cu mine, prieteni și frati încă din liceu (ba chiar cu Victor mă știu de 11 ani, ceea ce cred că e ceva considerând ca toți avem 21-22). Toți voiam să cântăm, să facem melodii originale și să arătăm că poate avem un cuvânt de spus pe scena constanțeană, lucru care s-a conturat prin concerte foarte frecvente pe perioada liceului.

Am reușit să înregistram de voie și nevoie un EP („ Noisehead”) în 2016 și un album („Disappearer”) în 2017, pe care le-am celebrat cu turnee la momentele respective. Suntem entuziasmați unde ne întreptam ca trupă odată cu finisarea ultimelor detalii la albumul #2, scris între 2018 și 2021, pe care speram să-l auziți cât de curând (inclusiv pe vinil).

https://cardinal-band.bandcamp.com/

Vrei să îmi povestești te rog și despre proiectul tău Larvae?

https://larvae-gore.bandcamp.com/music

Larvae e proiectul pe care îl împart cu Lucilia Sericata, italianca maniacă, cumnata mea. E pur viziunea ei, pusa pe muzică, iar eu sunt bucuros să ajut cu ce pot (tobe, bass, recording, cover art). În momentul de față ne bucurăm de destul de mult hype în nișa de death metal underground. Sperăm să ne punem și noi pe un turneu cât de curând, în calitate de duo.

Mi-ar placea sa aflu secretele proiectului Fuck You Dracu. Ce secrete îmi poți împărtăși?

https://fuckyoudracu.bandcamp.com/

Fuck You! Dracu e ca o ușa rotativă pentru oameni recent eliberați de la pușcarie/azil. A trecut prin atâtea schimbări de line-up și caziere încât nici avocații noștri nu mai pot ține socoteala. Singurele fun facts pe care sunt liber din punct de vedere legal să le dezvălui sunt:

⦁ trupa a început aproape simultan cu Cardinal
⦁ câțiva membri din Fuck You! Dracu au datorii de sute de mii de lei la Cardinal
⦁ un membru Fuck You! Dracu este și membru al consiliului județean Dobrogea
⦁ un toboșar Fuck You! Dracu știe cine a omorât-o pe Elodia și de ce
⦁ este adevărat ca formația s-a dizolvat la mijlocul anului 2020 în urma unei altercații psihedelice soldată cu 2 dosare penale
⦁ este singura trupa de punk care există

Tu ai cântat alături de Volo în Cold Brats. Ce amintiri ai din perioada aia?

A fost o perioadă foarte fun de care îmi aduc aminte cu mult drag. Cu Paul oricum mă știam din Constanța și am împărțit multe amintiri cretine în liceu. Pe Volo și Jay îi știam de mai mic și îi respectam mult ca muzicieni, îmi doream să cânt cu ei, deci când a venit invitația a fost love at first sight. Mă bucur c-am apucat să compun alături de ei, iar melodiile scoase cu Cold Brats rămân printre materialele personale preferate.

Ce îmi poți spune despre Denis? Este un pericol public?

https://denis-denis-denis.bandcamp.com/music

Denis este un pericol pubic (*nota: nu e typo) ce reprezintă toate eforturile mele debilitante și eclectice de a scrie muzică de capul meu. Ceea ce mă salvează e mâna atentă a lui Gxbrellos (Beach Ghosts, Dad Haze) pe partea de producție care mai mereu scoate un sens din compozițiile mele. Încerc doar s-o țin interesat și cât mai variat pentru mine și cine se încumetă să asculte. Albumul de debut e scris și în curs de finalizare.

Mi-ar plăcea să vorbim despre colecția ta de casete. Care sunt cele mai valoroase și apropiate de sufletul tău?

S-ar putea să surprindă, dar colecția mea de casete e una modestă. Am cred că 2 rafturi sau ceva cu casete, multe bootleguri și rebuturi, pescuite ori de mine ori de tata de pe OLX, dar sunt și câteva stand-out, dintre care enumăr:

⦁ SATAN’S SATYRS „Demo 2010” – cu asta trișez, că e a lui fratemiu, dar e o ediție ultra limitată a primului demo a unei trupe ce a ajuns să-mi definească prea mult stilul muzical. Casetă galbenă și coperți xeroxate.
⦁ METALLICA „Ride The Lightning” și „Master Of Puppets” (editiile Rocris Disc) – tot ale lui fratemiu, cumpărate cu vreo alocație clandestină la începutul anilor 2000 din târg la Constanța, două casete pe care le-am ascultat de atâtea zeci de ori încât nici macar nu e amuzant. Shout out Loganul cu casetofon al familiei.
⦁ BABY ELVIS „Read It In A Pamphlet” – materialul meu preferat de la orădenii garage rockeri care ne-au și cazat în turneu în 2018 (merci Alex și Marcel pentru ospitalitatea imensă!). Probabil caseta pe care o ascult cel mai des, it’s really goddamn good.

Dar colecția de CD-uri și viniluri?

La CD-uri am cam tras chiulul, mai mult de câteva de death metal/grindcore nu pot enumera, însă la viniluri mai avem ce vorbi. Off the top of my head ar fi:
⦁ „Popcorn Song” 7” (1969) – sunt un mega împătimit al 7”-urilor cu one hit wonders sau melodii total cretine. Asta intră în a doua categorie.
⦁ THE BLUES BROTHERS „Briefcase Full Of Blues” (1980) – traiască Okazii! Backdrop-ul muzical al unuia din filmele mele all-time preferate. Sweet home, Chicago, baby.
⦁ ACID WITCH „Midnight Mass/To Magick, Sex & Gore” 7” – un disc de death metal pe care literalmente îl visam noaptea, găsit random într-un flea market pe străzile Berlinului. Mă luase cu palpitații, n-am să vă mint.

Un subiect despre care cred că am putea vorbi ore bune sunt filmele horror. Ai gusturi mega selecte și suntem pe aceeași frecvență. Care este filmul horror care ți-a bântuit copilăria? Dar cel care îți place acum foarte mult și l-ai revedea de o sută de ori? Ce cântece ai inspirate de filme horror?

Bună întrebare! Pai am fost obișnuit de mic via fratemiu mai mare (Iorgu Aggressor) cu filme horror din anii 70 și 80. Întotdeauna mi-au plăcut și e un univers în care mă retrag din când în cănd ca să-mi găsesc echilibrul. Cred că unul dintre filmele care mi-a bântuit mult prea tare nopțile când eram mic a fost „In The Mouth Of Madness” (1994, dir. John Carpenther), precum și producțiile italiene „City Of The Living Dead” (1980, dir. Lucio Fulci) și Suspiria (1977, dir. Dario Argento) care m-au traumatizat în cel mai colorat mod. Încă le revăd periodic.

Toate cantecele Larvae sunt, more or less, inspirate de filme horror și ororile aduse de mintea umană, de aceea și folosim atât de multe sample-uri audio în cântece.

Îmi poți povesti care a fost procesul și experiența de a lucra cu Cătălin Lungu la producția albumului Cardinal Dissapearer? Ați mai facut și alte chestii împreună, nu?

Cătălin e un mega sweetheart și un fel de naș al trupei Cardinal (alături de Volo și Horațiu Șerbănescu – Impex, Plevna). Cu Cătălin ne-am înțeles instant, și el fiind constănțean cu un fel de a fi apropiat de noi, iar stilul său ca producător ne-a mers manușa. Am mai colaborat cu el de-atunci pentru materialele Cold Brats si pentru melodiile Cardinal care au aparut în filmul „Otto Barbarul” (2020, dir. Ruxandra Ghitescu).

https://cardinal-band.bandcamp.com/album/disappearer-lp

Care este experiența voastră cu Darkside Booking?

Cu Darkside ne-am înțeles bine, după părerea mea a fost o colaborare fericită și s-au ocupat cum se cuvine de noi. Le mulțumim și îi urăm lui Alin salutări și mult succes în noul său drum ca bucătar!

Ați facut o cântare foarte faină live streaming. Care a fost experiența? Evident că nu este aceeași energie precum în club, dar sunt curios care este perspectiva ta comparativă?

Cântarea de la Pertum TV a fost foarte atent pregatită în prealabil, pentru că urma să cântăm multe melodii noi, câteva ieșite pentru prima oară din sala de repetiție. Echipa Pertum și toată atmosfera din ziua aceea ne-au oferit mediul perfect de care aveam nevoie ca să ne simțim ca la un concert de club, minus, din păcate, energia indispensabilă a publicului.

Aș vrea să vorbim și despre clasici, tu ai facut un cover fain după Grupul Stereo. Ce șlagare te trezești fredonând? A fost influența părinților? Sau le-ai descoperit singur? Unde le fredonezi? La duș sau la promenadă în parc?

Piesa „Plopi Impari” de la Grup Stereo e genul de melodie una la o mie ce are un iz aproape supranatural pe înregistrare, de parcă ceva de pe altă lume s-a strecurat printre benzile de magnetofon în ziua înregistrării. M-a atras foarte mult din prima și m-a făcut cu atât mai mult să sap în muzica de genul a vremii. Am mai descoperit chestii fantastice precum Florian din Transilvania, Mihai Pocorschi sau mărețul Rodion Rosca.

Mă trezesc cel mai des fredonând „Victoria” de la Timpuri Noi, care mi-a fost într-adevăr insuflată de către tata când eram mai mic.

Aș vrea să povestim puțin și despre Rodion GA. Știu că suntem amândoi fani. Ce admiri la el, talentul compozitor, procesul sau energia lui?

De departe cel mai mult admir la el simplitatea și ironia romantică prin care privea viața. Cred că e o dovadă recognoscibilă a geniului său să aduni maldăre peste maldăre de casete, benzi de magnetofon și înregistrări de orice fel întinse pe decenii, pe care să le privești cu atâta modestie și umilință, ca pe niște „prostii neînsemnate”.

Amprenta lui e fantastică, într-o era în care calitatea producției albumelor de rock din Romania era un efect secundar al partidului de la conducere (de versuri nu mai zic), Rodion a spart tiparele cu sunetul lui original, nefiltrat, lo-fi, pus pe compoziții proprii de o incontestabilă valoare. Nimeni nu va putea să îl separe vreodată de acele cântece.