Aggression Continuum – Fear Factory

Trupa asta cântă de 30 de ani și este considerată o legendă a stilului industrial-metal. A avut o carieră destul anevoiasă de a lungul vremii, trecând prin perioade bune dar și mai puțin bune, prin schimbări de componență, dar cumva (într-un un mod miraculos parcă) a ajuns în anul 2021, la albumul numărul 11 al carierei, dar și ăsta fiind un album cu “cântec”.

Înregistrările pentru el s-au încheiat acum 3 ani, dar din anumite cauze, poate și pandemia, dar în principal neînțelegerea dintre cei doi membri fondatori Dino Cazares si Burton C Bel, lansarea lui a fost amânată pânî în luna iunie a acestui an.

Primul lucru care trebuie menționat este că va fi ultimul album alături de solistul Burton C Bell, prezent pe absolut toate înregistrările trupei de la începuturi până acum care însă a hotărât să părăsească trupa înainte de apariția acestui material.

Sincer să fiu, mie îmi pare rău de plecarea lui Bell, mai ales că acest “Aggression Continuum “, după părerea mea, este cam cel mai bun album pe care l-a scos trupa în ultimii 20 de ani.

Recunosc că nu aveam mari așteptări de la el. dar am zis să-i dau totuși o șansă. Și bine am făcut pentru că efectiv după ce s-a terminat ultima piesă am apăsat pe “repeat” și de atunci l-am tot ascultat și îmi place. Da, chiar foarte mult.

Fear Factory parcă sunt coloana sonoră a unui film distopic a la Blade Runner, Mad Max, cu un spoken word a la Terminator în care se zice “We will fight for our future, humanity depends on us”, cu versuri despre un viitor și un univers apocaliptic în care roboții vor prelua controlul cu întâmplări și diverse subiecte despre care ce ni se povestește în cărți precum “1984” sau “ Noi”, trupei chiar atribuindu-se la un moment dat termenul de “cyber- metal”.

Din punct de vedere muzical, eu l-aș plasa ca stil în zona pe care ei și l-au însușit cel mai bine pe cele mai populare albumele ale lor “Demanufacture” și “Obsolete”, cu părți de voce ce-mi aduc aminte pe alocuri de Jens Kidman de la Meshuggah, de melodicitatea de pe albume Voivod, parcă ceva din Devin Townsend,  agresivitate, metal, refrene super “catchy” și ușor de reținut, părți cinematice de clapă, pline de tensiune ce mă trimit cu gândul la Front Line Assembly sau Nitzer Ebb.

Cel mai bine vă dați seama de ceea ce găsiți pe album din cele 2 single-uri (“Disruptor” cu al său refren ca la carte și “Fuel Injected Suicide Machine”) cu toate că, dacă era după mine, aș fi ales “Purity” ca single principal al albumului.

Dacă ăsta este ultimul album Fear Factory cu Burton C. Bell la voce, atunci pot să zic cu mâna pe inimă că este modul perfect prin care el să-și ia la revedere de la fani.

O să închei tot printr-un citat din spoken word-ul de la începutul albumului care zice cam asa “if you re listening to this / you are the resistance”. Așa că, Vive la resistance!!