Baths in Club Gaia. Underdog-ul serii de vineri.

Prima problema a concertului Baths de vineri seara a fost ca s-a suprapus cu concertul Telepopmusik. A doua problema a fost ca s-a tinut in Club Gaia, loc aflat cam peste mana si nu prea frecventat de cei ce ar fi dorit in mod normal sa-l vada pe tanarul Will Wiesenfeld. A treia, pentru oamenii mai obositi de fel, ar fi ora de incepere, care a fost anuntata ca fiind 1.

Eu una, in principiu, trebuie sa am cel putin o melodie pe care sa fi obsedat pentru a lua in considerare o cantare live a unei trupe. In cazul Baths aveam doua. Asa ca am tras de mine, m-am suit in taxi si m-am prezentat pe malul lacului pe la 12 si ceva. Era o atmosfera usor ciudata. Locul era destul de gol, erau oameni care veneau si oameni care plecau. Ma rog, o perindare care a tinut pana pe la 1 si, cand au inceput intr-un final cei de la Baths. Folosesc pluralul pentru ca Will a fost insotit, ca in mai toate concertele, de Morgan Greenwood.

Trebuie sa spun ca aveam oarecare indoieli referitoare la ceea ce voi auzi live, muzica lor lasandu-mi impresia a ceva ce suna mai bine pe disc. Am fost placut surprinsa. Cu un pian, o chitara, un laptop si tot soiul de sintetizatoare si mixere, cei doi au creat un amestec tare interesant. Falsettoul a mers de minune cu pianul, iar bassul si beaturile dure si sacadate au fracturat momentele mai linistite fix cat trebuie. Un experiment sonor, in care isteria si calmul au alternat neasteptat de bine.

Mi-am asculat obsesiile, Lovely Bloodflow si Ocean Death, plus o pasiune mai noua, Earth Death. Finalul a fost un No Eyes de-a dreptul psihotic, mult mai intens decat varianta originala, in care Wiesenfeld si-a transformat minunat vocea, ba soptind, ba urland pe refren.

Au fost vreo 6-7 melodii cred cu totul si pe la 2 concertul s-a incheiat destul de abrupt, fara bis, fara nimic. Nu stiu care au fost motivele acestei desfasurari rapide. Poate publicul nu tocmai numeros, poate lipsa unei chimii cu acesta. Cert este ca, jumatate de ora mai tarziu, oamenii isi stransesera jucariile si urcau in taxi.

Nu m-am interesat despre cum a fost la Telepopmusik, dar nu regret ca am mers sa-i vad pe Baths. In ciuda tuturor impedimentelor, a iesit mai bine decat ma asteptam. Daca alegerea locului ar fi fost ceva mai inspirata, probabil ca oamenii prezenti ar fi fost mai multi si atmosfera mai animata. In orice caz, dupa cum a spus Morgan la final, “it was short, but sweet”.