Chet Faker la Arenele Romane. Sau despre frustrarile unei seri de duminica.
De cand s-a anuntat concertul Chet Faker a fost mare frenezie si nebunie si au existat premisele unui eveniment fain, frumos, calitativ. A fost bataie pe bilete, s-au epuizat, s-a schimbat locul, s-au suplimentat, iar s-au epuizat. Au trecut lunile si a venit si concertul. Duminica seara. Chet Faker. La ce ora sa-l incepem, ca doar e duminica seara? Pai de ce sa-l incepem noi la 20, 21 sau hai chiar 22? Sa-l incepem la 23. Sa deschidem portile la 20, sa punem in deschidere 3 ore un Dj relativ necunoscut si sa motivam spunand ca trebuie sa fie timp sa vina toata lumea si sa nu ne inghesuim. Pai nu putem deschide de la 18 sa fie timp sa vina toata lumea, cand stim ca oricum nu o sa vina nimeni cu 3 ore inainte sa stea degeaba? Mai departe.
Sa punem 2 lei biletul la garderoba. Pe articol. Ca e garderoba speciala. La care se sta la coada afara, in exteriorul cortului, unde-i frig si bine. Mai departe.
Sa facem un cort lipsit de orice urma de ventilatie. Sa nu interzicem fumatul si sa inghesuim in el minti neluminate care cred ca fumul nu deranjeaza cu nimic, eventual se evapora singur si aerul deja imbacsit de la atatia oameni inghesuiti si incalziti, ramane totusi respirabil cand fumezi tigara dupa tigara.
Cam astea ar fi nemultumirile de ordin organizatoric.
Muzicalmente vorbind, pot spune ca am fost oarecum dezamagita. Asteptam macar o toba, o chitara pe scena, un ansamblu ceva care sa puna in valoare muzica frumoasa pe care o face baiatul asta. M-am trezit cu el singurel, obosit din cate ne-a spus pentru ca a dormit patru ore in ultimele patru nopti dupa cele patru gig-uri avute, insa dornic sa faca tot ce poate el mai bine si sa ne vada pe toti dansand. In acest sens a adoptat o abordare cam dj-istica pentru gustul meu, a mixat mai mult decat era necesar, a stricat piese care in original sunau mult mai bine. Ca sa nu fiu complet negativista, voi recunoaste ca sunetul a fost bun, vocea lui este minunata, bass-ul si-a facut treaba si pe alocuri lucrurile au sunat asa cum ar fi putut suna tot concertul. Ne-a facut si o improvizatie, cum ne-a zis ca-i place sa faca la fiecare cantare si nu a fost rau deloc. Daca ar fi fost spatiu sa te misti si sa respiri, as zice ca iesea un party reusit, dar nu chiar concertul la care speram. Nu a fost nici foarte lunga toata treaba. A inceput nu la 23, ci la 23.20 si s-a terminat la o ora dupa. Abia la bis, la ultimul cantec, cand eram deja la garderoba pentru ca am vrut sa evit coada finala, ne-a aratat despre ce este vorba de fapt, si a cantat fain frumos calitativ, asa cum trebuia, o piesa simpla la pian. Aceea a fost bine. Din pacate, dupa cum se vede si din ce scriu aici, eu am ramas mai mult cu frustrarea fumului, decat cu fericirea concertului. Poate pana data viitoare intram si noi in randul lumii civilizate si va fi mai bine.
