COLDPLAY II Yellow

Când Martin s-a apucat să scrie versurile, “Yellow” nu însemna mare lucru. Era doar reprezentarea unei culori frumoase care se potrivea, după spusele lui Martin, foarte bine în contextul ăla și care simboliza “strălucire, speranță și devotament”. Însă eu cred că el nu este ales întâmplător, chiar dacă Chris a tot spus că titlul nu înseamnă ceva anume și că a încercat pe măsură ce scria textul să schimbe cuvântul, dar, ce să vezi, el se potrivea atât de bine așa că n-a renunțat la el. 

Interpretările merg departe și sunt diverse. Prima, evident, este una a cântecului de dragoste. La început neîmpărtășită, apoi spusă. Sau dragostea dintre părinte și copil, pentru Isus, față de sine.

Într-un interviu cu Howard Stern din 2011, Martin admite că este un cântec romantic, de dragoste, numai că, ce să vezi, la vremea aia nu prea era îndrăgostit, deci nu l-a scris pentru o gagică anume, ci pentru toate. Finalul discuției cu Stern este puțin ambiguu, sub un zâmbet cu subînțeles Chris mulțumește gazdei pentru ocazia de spune povestea lui “Yellow”.

Stelele sunt și ele un element de explorat în drumul către o explicație.

Desigur că putem merge pe pista lui. Dar la fel de bine de putem imagina ca “Yellow” este despre boala și suferința cuiva foarte apropiat. Sunt câteva cuvinte scăpate parcă cu un anumit sens în toată marea aia de idealism și iubire. Cuvinte care mă duc cu gândul la un cântec de alinare, în niciun caz unul de dragoste: “I came along, I wrote a song for you, And all the things you do, And it was called Yellow”. Și lucrurile merg și mai în detaliu spre sfârșitul piesei: “Your skin, Oh yeah your skin and bones, Turn into something beautiful, And you know, For you I’d bleed myself dry”.

Indiferent de interpretarea pe care vrei să i-o dai și despre părerea ta despre trupă, “Yellow” este unul dintre cântecele care poate convinge, nu neapărat doar un tânăr, să-și schimbe părerile despre muzică și să simtă forța, puterea pe o degajă piesa. Nu-s foarte multe melodii ce pot provoca schimbări profunde, dar asta, uite ce să vezi, și la 20 de ani de la lansare (da, 2000) transmite, după părerea mea, un imens val de stări, de fiori, de sentimente, simți că ieși din tine. Și dacă, cumva, ai ocazia să vezi asta live, crede-mă că încercarea asta te va schimba puțin.