Daft Punk s-a destrămat

Daft Punk s-a destrămat după 28 de ani de activitate. Trupa ne oferă, probabil, cea mai frumoasă despărțire regizată. Dincolo de orice motiv a existat în despărțire, roboții au reușit să emoționeze. 

Thomas Bangalter și Guy-Manuel De Homem-Christo s-au întâlnit la Paris, la mijlocul anilor ‘80, în plină adolescență și au format o trupă punk garage rock pe care au numit-o Darlin’. Însă o recenzie, mai mult ironică decât negativă, din Melody Maker, pentru o piesă apărută pe o compilație, le-a schimbat destinul. Cronica, ce le-a caracterizat piesa drept “a daft punky thrash”, i-a făcut să abandoneze rock-ul și să se concentreze pe muzica electronică.

Primul experiment robotic s-a produs cu o piesă a defunctei Darlin’, care conținea un sample din Starman a lui David Bowie.

Daft Punk s-a format la Paris, în 1993, și patru ani mai târziu pornea nebunia french touch. Albumul de debut, Homework, este considerat un marker în istoria muzicii house și unul dintre propulsoarele muzicii electronice. Ciclic există un declanșator care aruncă în mainstream un stil underground. Homework a făcut-o. 

Punctul culminant al unei cariere fantastice a fost atins mult mai târziu, în 2013, când în urma unei colaborări cu Pharell Williams și Nile Rogers, duo-ul detonează planeta cu Get Lucky. Un alt bun exemplu de reciclare genială a unui stil ce a răscolit ringurile de dans la finalul anilor ’70. Disco-ul capătă altă dimensiune, probabil nemaiîntâlnită până atunci.

După episodul ăsta formația a rămas la o activitate mai mult ocazională, atenția fiind atrasă doar de colaborarea cu starul r’n’b, The Weeknd.

Daft Punk & The Weeknd

Daft Punk s-a destrămat cu sens și cu propriul scenariu. Touch, o melodie de pe Random Access Memories, pune punct final unei cariere de 28 de ani. Cu un cor ce lasă impresia că totul este în regulă, decizia fiind cea corectă: “Hold on. If love is the answer you’re home.” Piesa îl are în centru pe Paul Williams, imens compoztitor din anii ‘70, care la vremea înregistrării piesei avea 72 de ani. Touch este o minune duală realizată cu ajutorul tehnologiei, dar nu de către tehnologie. 

Poate că despărțirea asta este un mesaj pe care cei doi îl transmit. Tehnologia este minunată. Dar a făcut muzica accesibilă într-un mod facil, foarte facil. Dintr-un punct de vedere este fantastic, este magic. Numai că atunci când toată lumea are capacitatea de a face magie, parcă dintr-o dată nu mai există magie. Dacă o poți face la tine în sufragerie, unde mai este vraja? Tehonologia ajută, dar stinge scânteia magiei.

Evoluția căștilor

Daft Punk s-a destrămat și din cauza furiei pe care cei doi au avut-o tot timpul asupra aspectului nivelator pe care tehnologia o poate avea asupra muzicii electronice. Variațiile în muzică apar, din fericire, din tehnici organice, repetitivitatea nu este în gena umană, viața este un șir de întâmplări unice. Computerul nu le poate crea.

Un final cât se poate de așteptat pentru Daft Punk: nu poți râmâne super erou decât dacă ești super erou. Ori jocul lor a depins întotdeauna de asta. A existat, evident, și o senzație indusă, că parcă, parcă ești într-un Marvel. Și nu se putea termina altfel pentru că limitele pe care ei înșiși le-au impus depindeau de reacția publicului. Iar publicul știm cât de nemilos este și cât de indiferent în fața lucrurilor banale. Și-ți cere din ce în ce mai mult. Mirajul dispăre odată ce coifurile cad, așa că Daft Punk s-a destrămat înainte ca lucrul ăsta să se întâmple.

Daft Punk

“You’ve almost convinced me I’m real / I need something more”

Și, în fond, Marvel ne-a arătat că până și oamenii de fier mor. Atunci ce să mai spunem de doi roboței?