De Ziua Internațională a Romilor, Fanfara Ciocârlia
Fanfara Ciocârlia este, probabil, cea mai cunoscută fanfară din România. Cred că pentru Ziua Internațională a Romilor este cel mai bun exemplu ilustrativ.
Zece Prăjini este un sat din judetul Iași, foarte aproape de granița cu județul Neamț. Numele satului vine de la faptul că Alexandru Ioan Cuza a împroprietărit câteva familii de romi cu câte zece prăjini de pământ fiecare.
Un sat cu vreo 400 de suflete, dacă mai sunt și astea, cu o școală ca vai de ea, dar un loc în care mai toți bărbații cântă, iar cei care n-o fac sunt, fie prea tineri, fie prea bătrăni. O altă îndeletnicire a oamenilor de acolo este agricultura de subzistență. Produci, mănânci. Nu produci, te uiti prin gard.
Industrializarea forțată și parcă contra firii din perioada comunistă i-a alungat către Roman, către Iași, către orașe mai mari. Foarte puțini s-au adaptat real la viața de oraș și iată cum socialismul materialist dialectic a dat naștere unui monstru. Omul nou, închipuit de comuniști, a fost un eșec.
După revoluție distrugerea industriei i-a afectat din nou. Lipsa unor politici sociale i-a întros din nou în sat. Practic, fără nicio vină, oamenii ăștia au devenit niște migranți. La sat au regăsit totul încremenit într-o lume arhaică. Dar în care totul era însoțit de muzică. Fie nuntă, fie botez, fie înmormântare. Așa că nici nu-i de mirare că într-un sat atât de mic, se găseau la un moment dat 5 fanfare Ciocârlia, Renașterea, Ciocârlanii, Șavale și Speranța plus un taraf.
Dintre toate, Fanfara Ciocârlia a avut cel mai bun drum. Ea a fost descoperită prin 1996 de Henry Ernst, un inginer de sunet german care căuta formații traditionale. I-au fost recomandați, i-a ascultat și de acolo a pornit totul cu mare viteză.
Fanfara este un ansamblu muzical format din instrumente de suflat și din tobe. Pe teritoriul nostru au existat instrumente masive de suflat încă de pe vremea romanilor. În epoca medievală, influența orientală s-a manifestat din plin și au apărut un fel de fanfare cu instrumente de suflat de origine arabă sau turcă. Ele funcționau pe lângă curțile domnești, dar erau prezente și la evenimente simandicoase.
Apariția fanfarelor în forme moderne s-a petrecut în secolul 19 și s-a desfăsurat în cadrul armatei.
