JAZZ Recapitulare 2024

Cum și-a găsit jazz-ul locul în playlist-urile de streaming
Acum 30 de ani, jazz-ul era perceput diferit. Un gen respectat, dar, pentru mulți, o muzică rezervată puriștilor sau nostalgiei vremurilor trecute.
Fast-forward în 2024, și vedem un jazz care nu doar că s-a adaptat vremurilor, dar care a reușit să rămână interesant. În plus a devenit atractiv pentru tineri. Cine ar fi crezut că genul consacrat de improvizație și virtuozitate va deveni soundtrack-ul preferat al unor playlisturi de streaming?
Platformele de streaming au fost un lipici și au adus jazz-ul mai aproape de audiențe diverse. Dar succesul nu se datorează doar expunerii.
Fuziuni, transformări și noi orizonturi
Genul s-a transformat. A avut curaj să aducă influențe din hip-hop, muzică electronică și world music. Melanjul ăsta a creat un spațiu unde granițele tradiționale ale jazz-ului s-au șters. Dar, în loc să piardă din identitate, jazz-ul și-a reinvent esența.
Anul 2024 pare să fie dedicat noii generații. Ea vine cu perspective curajoase, face experiment teamă și face legături între prezent și viitor. Da, viitor.
Jazz-ul acestor vremuri nu mai este doar despre solo-uri de saxofon și armonii complexe – este și despre beat-uri inspirate de hip-hop, sintetizatoare, ritmuri exotice care te plimbă prin toată lumea.
Fluiditate este, în esență, ceea ce îl face atât de “interesant” în peisajul actual. Jazz-ul de astăzi este un puzzle frumos, unde fiecare piesă – fie ea clasică, urbană sau globală – lucrează la o imagine mereu în schimbare.
Poate că tradițiile se schimbă, dar spiritul improvizației, al descoperirii rămâne neschimbat, iar asta face ca jazz-ul să fie mai viu ca niciodată.
Încep prezentarea albumelor interesante din 2024 și mai jos aveți un playlist pe Spotify, piesele se succed în ordinea în care sunt menționate în text.

Fearless Movement: o epopee a transcendenței muzicale și sociale, o renașterea spirituală a jazz-ului contemporan
Kamasi Washington este o figură centrală a jazz-ului contemporan și a revenit cu un album ambițios, Fearless Movement.

Pitchfork îl descrie ca “o epopee a spiritualității și a conștiinței sociale”. Washington atacă în muzica sa teme de justiție socială, iar compozițiile sale sunt considerate o experiență aproape religioasă pentru ascultători.
Vulture a lăudat “contribuția sa la o adevărată renaștere spirituală a jazzului”, iar BBC l-a numit “o voce a speranței și a rezistenței”. Au apreciat profunzimea temelor și capacitatea Kamasi de a conecta muzica cu dimensiuni mai largi ale conștiinței sociale.
Asha the First a fost inspirată de primele încercări muzicale ale fiicei lui Kamasi la pian. Este un exemplu de fuziune între jazz, rap și elemente electronice, iar la ea colaboreaza cu Thundercat, Taj Austin și Ras Austin.
Piesa are “o progresie elaborata, de la o introducere lirică până la o secțiune de rap energică, care abordează teme sociale și politice, precum creativitatea și educația” spune The Quietus.
Altă piesă foarte interesantă este Dream State, cu o contribuție surprinzătoare de la André 3000 la flaut. E ceva cosmic in melodie, jazz-ul tradițional capătă influențe ambientale și new-age.
Tonalitatea, da, eterică, este completată de saxofonul lui Kamasi. Piesa merge dincolo de granițele genului și arată talentul lui Washington de a experimenta.
Shabaka Hutchings, Perceive Its Beauty, Acknowledge Its Grace: puntea culturală dintre jazz-ul occidental și spiritualitatea africană
Shabaka Hutchings a adus a dimensiune unică jazz-ului prin îmbinarea jazz-ului spiritual cu influețe africane.

Perceive Its Beauty, Acknowledge Its Grace este un album pe care Mojo l-a descris ca “o experiență transcendentă” și capabil să rezoneze cu cei tineri.
Hutchings este apreciat pentru rolul său în revitalizarea jazz-ului și pentru în care a reușit să păstreze un echilibru între inovație față de tradiții. El face o punte culturală între jazz-ul occidental și muzica africană.
UNCUT Magazine a scos în evidență și colaborările de pe acest disc. Le-a considerat, cum spuneam, “punți culturale” ce atrag un public larg, global, prin fuziuni și ritmuri care depășesc barierele geografice.
I’ll Do Whatever You Want este o combinație de texturi ambientale, îl are invitat pe Floating Point și, din nou, Andree 3000 la flaut. Este fascinantă și datorită vocilor edulcorate ale lui Laraaii.
Apoi, As the Planets and the Stars Collapse scoate în evidență o atmosfera profund emoționantă, este fragilă și oglindește temele vulnerabilității și transcendenței abordate pe album. Ambele piese arată curajul lui Hutchings de a merge către zone sonore noi.

Hermanos Gutiérrez: dialog intim dintre chitare și spiritul deșertului
În zona de blues și jazz instrumental, Sonido Cósmico al duet-ului elvețiano-ecuadorian Hermanos Gutiérrez a câștigat popularitate printr-o muzică inspirată din folclorul sud-american.

Cei doi frați descriu peisaje deșertice, Low Sun este unul dintre exemple, și reușesc să imprime muzicii o amprentă personală.
Pitchfork a descris albumul lor ca un “un dialog intim între chitare și spiritul deșertului” cum este în Sonido Cósmico iar NPR l-a considerat “o călătorie muzicală în inima solitudinii și a naturii sălbatice”.
Abuelita este un alt bun exemplu. Stilul cinematic și atmosferic, fără versuri, ajunge, prin lipsa cuvintelor, la o audiență uriașă.
Muzica lor este un exemplu de jazz instrumental care generează emoție, doar prin dialogul chitarelor.
Voce hipnotică, atmosferă chill, intimitate, jazz și spiritualitate: Arooj Aftab Fascinează cu Night Reign
Night Reign al lui Arooj Aftab, lansat în 2024, este cool în primul rând pentru sunetul atmosferic și fuzionarea genurilor. Îmbină folclorul pakistanez, jazz-ul și muzica contemporană.

Discul este o bornă semnificativă în cariera lui Aftab, are o orientare mai pronunțată spre jazz, în timp ce păstrează stilul meditativ și detaliat pentru care este cunoscută.
Night Reign are compoziții lente și stratificate, combină qawwali, muzică clasică hindustani, și instrumentație de jazz occidental.
Albumul începe cu Aey Nehin care pune în valoare stilul, semnătura, al lui Aftab: vocea hipnotică ce plutește peste un peisaj sonor în evoluție, format din harpă, chitară și percuție.
O altă piesă interesantă este Bolo Na, aduce o influență puternică de jazz, cu o linie de bass plină de mister și o parte vorbită de Moor Mother, care adaugă o notă afro-futuristă.
Whiskey este o altă piesă importantă a discului, care îmbină sensibilitățile jazz-ului cu o senzație jucăușă de intimitate. Ritmul calm și lejer ce evocă sentimentul unei nopți ușor amețitoare, nah, whiskey, iar instrumentația ajută la toată calmitatea asta, este luxuriantă, dar setează o atmosferă chill.
Caroline Shaw și Sō Percussion: între voce și percuție, mortalitate și bucurie în Rectangles and Circumstance
Rectangles And Circumstance, albumul colaborativ al compozitoarei Caroline Shaw și al cvartetului experimental de percuție Sō Percussion, fuzionează stiluri clasice și contemporane,

Albumul îmbracă compozițiile vocale ale lui Shaw într-un înveliș surprinzător prin ritm complex, texturi bogate și teme umane, în special legate de intersecțiile între mortalitate și viața cotidiană. Este un disc inclasabil stilistic, așa că am ales să-l pun la categoria jazz.
Shaw însăși descrie proiectul ca fiind “ciudat de vesel despre mortalitate”. Este un sentiment care răzbate în întregul peisaj emoțional și intelectual al albumului.
Pentru exemplificare este greu de ales. Dar… Una dintre piese ar putea fi Sing On. textul piesei este un puzzle de surse poetice diverse, îmbinate cu propriile sale versuri. Melodia este dinamică, cu percuții vioaie, iarlinia melodică se tot schimbă, ceea ce o face vie.
Muzica transmite un sentiment de urgență, dar și o cerere pentru bucurie și lipsă de tristețe. Piesa poate fi definiția clară e expresiei memento mori.
O altă piesă, dar la polul opus ca ritm, The Parting Glass are nuanțe de vechi cântec de leagăn. Piesa este transformată de aranjamentul delicat al lui Shaw. Se amestecă elemente din armonii pre clasice cu o textură cristalină. Dă un sentiment de plecare, cât și frumusețea tandră a despărțirii.
Caroline Shaw are abilitatea de a îmbina straturi poetice și emoționale într-o muzică care te provoacă din punct de vedere intelectual.
Dialog muzical cu istoria: rasism, identitate și spiritualitate No More Water, o conversație atemporală prin vocea lui Meshell Ndegeocello
Meshell Ndegeocello a facut anul ăsta un album care abordează teme precum rasismul, identitatea și spiritualitatea și se inspiră din lucrările legendarului scriitor și activist James Baldwin.

No More Water: The Gospel of James Baldwin nu este doar un omagiu adus lui Baldwin, ci și un dialog cu ideile sale, pe care Ndegeocello le pune într-un context muzical modern.
De la Baldwin vin ideile legate de probleme sociale, în special legate de rasă și experiența afro-americană. Discul este abundent și se vede la prima piesă Travel, care tratează tema dureroasă a gândurilor suicidale, o temă pe care Baldwin a abordat-o frecvent în scrierile sale.
O altă piesă cool, două, de fapt, Pride I/Pride II, arată ce bine știe Ndegeocello să combine texte cu mesaje puternice, cum este finalul în franceză din Pride I, cu un groove complex și stratificat.
Thus Sayeth The Lorde se remarcă ca un credo personal care onorează o figură importantă a Harlem-ului, Audre Lorde. AllMusic spune că albumul ar trebui perceput ca “o conversație vitală între generații, care se simte atât actuală, cât și atemporală”.

Fuziuni stelare: jazz, funk și hip-hop în Odyssey al Nubyei Garcia
Nubya Garcia cu Odyssey a fuzionat genuri diferite într-o călătorie lungă și plină de combinații sonore.

Albumul arată cât de mult a evoluat Garcia din punct de vedere compozițional în special prin faptul că folosește orchestrații cu coarde, care dau profunzime fundațiilor sale jazzistice.
Contribuția Chineke! Orchestra (prima orchestră profesionistă din Europa formată majoritar din muzicieni de culoare și din diverse grupuri etnice) amplifică senzația cinematografică a pieselor, Dawn este cel mai bun exemplu. Aici, Esperanza Spalding se completează perfect cu saxofonul lui Garcia. Este un început magnific de album.
Alte piese ca Solstice sau Set It Free arată cât de versatilă este Garcia și cum combină, atât de bine, atât de simplu, stelar, jazz-ul cu elemente de funk și hip-hop.
Influențele abundă pe album, iar We Walk In Gold cu Georgia Anne Muldrow, cuprinde tușe puternice de dub în mix.
Un disc de referință în portofoliul lui Garcia, echilibrul dintre orchestrații și modul în care se cântă fac ca această odisee muzicală să merite toată atenția.
Fuziune jazz, afrobeats și latin: Ezra Collective și puterea muzicii universale
În toate recapitulările de anul ăsta am tot folosit un cuvânt, global, care văd că devine numitorul lor comun.

Ezra Collective adună ritmuri globale, fie că se inspiră din jazz, afrobeats și muzica latină. Dance, No One’s Watching pune un accent distinct pe dans și mișcare.
Albumul surprinde vibrația unei nopți de petrecere, cu cele 19 piese care îmbină energia unui spectacol live și influențe culturale diverse. Este un omagiu plin de bucurie adus puterii muzicii de a uni oamenii pe ringul de dans, indiferent de originea lor.
God Gave Me Feet for Dancing, în care apare Yazmin Lacey, stabilește tonul întregului album și combină jazz-ul cu pop.
Ajala pulsează de energie și demonstrează “abilitatea trupei de a face ascultătorul să simtă fiecare bătaie și devine un adevărat imn pentru ringul de dans” scrie Stereofox Music Blog.
Fuziunea de bossa nova și reggae din Streets Is Calling ne arată abordarea Ezra Collective în amestecarea genurilor.
No One’s Watching Me, cu Olivia Dean, are influențe din Africa de Vest, cu multe alămuri, ce sunt amestec cu soul.
Cu Dance, No One’s Watching trupa continuă să descopere sonorități în cadrul genului jazz, dar își și păstrează în același timp energia și accesibilitatea.
Moștenire braziliană și modernitate globală: Milton Nascimento și Esperanza Spalding
Milton + Esperanza, realizat de Milton Nascimento, Esperanza Spalding, pune în același tablou moștenirea clasică a lui Nascimeno cu modernitatea lui Spalding.

Albumul conține reinterpretări ale unor clasice braziliene, compoziții originale ale lui Spalding și reinterpretări unice ale unor hituri, da, globale, precum A Day In The Life de The Beatles și Earth Song a lui Michael Jackson.
UNCUT Magazine scrie despre Wings for the Thought Bird că “amintește de cântecele păsărilor și are o orchestrație luxuriantă, inspirată de temele naturale și magice ale lui Nascimento”.
Um Vento Passou este duet visător cu Paul Simon. Doi artiști în amurg, profunzi, ce transmit emoție și cu ajutorul unei producții splendide, aerisite, ce integrează coarde și percuții tradiționale.
Discul este o puternică legătură între generații și are la bază mentoratul și creativitatea. Spalding, profund influențată de opera lui Nascimento, descrie proiectul ca pe o “navă cosmică” ce conectează lumi artistice diferite.

Find Your Flame, Nubiyan Twist sfidează genurile cu jazz, afrobeat și funk, într-o muzică fără frontiere
Nubiyan Twist este un nume care a ajuns și-n Romania, iar Find Your Flame, al patrulea album al trupei, este un mix, și din nou folosim global, de beat-urilor globale, jazz, soul și afrobeat, îmbrăcate modern.

Conducătorul trupei, Tom Excell, a coordonat o lucrare ce combină diverse influențe muzicale. Albumul este colaborativ și dinamic și ne arată evoluția lor ca artiști.
Sigur, sunt și experiențe personale, de la lupte și bucurii până la evenimente transformatoare, cum ar fi nașterea unui copil și depășirea unor probleme legate de sănătate. Piese sunt pur și simplu frumoase și cred că grija noastră de a eticheta totul nu are nicio relevanță în fața eleganței muzicale.
You Don’t Know Me scapă tonuri de brass agăugate de trombonistul corto.alto la sunetul lin de nu-soul al piesei.
Carry Me este definiția modernă a afrobeat-ului prin prezența vocală dinamică a lui Seun Kuti și împinge trupa spre o direcție muzicală îndrăzneață.
Altă piesă ce merge dincolo de granițele genului, cu funky și disco, este Lights Out în care trupa colaborează cu Nile Rodgers. Find Your Flame este un album bine lucrat, cu un balans fin ce echilibrează sunete și emoții.
“Sfidează” genurile într-un mod care se simte atât contemporan, cât și atemporal.
Endlessness, Nala Sinephro o fuziune magică între jazz ambiental și improvizație, o terapie sonoră
Fuziune de jazz ambiental, texturi electronice și destul de multă improvizație, așa putem caracteriza scurt Endlessness de Nala Sinephro.

Fuziunea de pe Endlessness a fost apreciată. Din nou mult echilibru între serenitate, pace, între sentimentul de calm interior și zbucium, mișcare.
Albumul include colaborări cu muzicieni întâlniți deja în acest articol, cum ar fi saxofonista Nubya Garcia, percuționistul Natcyet Wakili și James Mollison de la Ezra Collective.
Tonul albumului este dat de Continuum 1. Ritmurile sunt schimbătoare și se așează peste sintetizatoare eterice. Continuum 5 devine o călătorie, foarte scurtă, dar intensă, care nici nu pare așa datorită saxofonului ce aduce o senzație de dilatare a timpului.
Continuum 7 introduce o tensiune puternică în ciuda ritmului lent și aproape meditativ. Discul are abilitatea de a crea emoții fără a impune o direcție clară și atunci ne permite să-l interpretăm foarte personal.
Jazz modern sau muzică ambientală? Și una, și cealaltă. Terapie prin muzică? De ce nu?
Dora Morelenbaum și universul său sonor, Pique: o fuziune de funk, MPB și jazz, într-un debut solo emotiv
Dora Morelenbaum a lansat recent albumul său de debut solo, Pique, un disc amestecat de influențe din funk, MPB (Música Popular Brasileira), jazz și soul.

Discul are o estetică pop, poate indie pop, dar cred că aici își are locul (la secțiunea jazz). Temele lirice sunt legate de iubire, fiecare piesă oferind o perspectivă sau o senzație diferită asupra acestui subiect central, dezvăluit chiar de artistă în timpul ce scria și producea albumul.
Ana Frango Elétrico a contribuit la producție, Tom Veloso este coautor al unor piese, mai mult, părinții artistei, Paula și Jaques Morelenbaum, apar în backing vocals.
Fiecare piesă este atent gândită pentru a crea un univers unic. Venha Comigo este energică și pozitivă. Cu influențe de funk și ritmuri aproape dansante, melodia îmbină o producție strălucitoare cu versuri care îndeamnă la apropiere și aventură. Este un exemplu excelent de colaborare între Dora și Ana Frango Elétrico, ale căror abordări inventive aduc o vibrație contemporană.
Petricor este la polul opus, calmă și induce o atmosferă melancolică. Titlul face referire la mirosul pământului după ploaie, iar melodia reușește să transpună această senzație într-o experiență muzicală calmă și meditativă. Compusă în colaborare cu Tom Veloso, piesa impresionează prin armoniile sale delicate și linia melodică aproape hipnotică.
La fel este și Não Vou Te Esquecer, o piesă plină de lumină și una tipică pentru MPB (Música Popular Brasileira). Este un cântec despre dor și amintiri.
Pique reușește să construiască punți între trecut și prezent și leagă influențele tradiționale ale MPB-ului cu o viziune modernă și experimentală.

2024 a fost un moment de renaștere și inovație pentru jazz și genurile conexe.
Artiștii au dus granițele muzicii mai departe decât oricând. Jazz-ul contemporan a căpătat o identitate globală și a fost lipit de influențe din hip-hop, muzică electronică, world music, afrobeat și chiar folclor.
Concluzia este clară: 2024 a fost despre fuziuni muzicale, redescoperirea rădăcinilor și crearea unui sunet nou, care au arătat că jazz-ul rămâne un limbaj universal. Aceste albume și artiști ne arată că jazz-ul continuă să fie relevant și în continuă evoluție.