Loredana Groza, gestionară de carieră

Gestionarea unei cariere muzicale este un lucru dat naibii de complicat, dar se pare că Loredana Groza este o perfectă gestionară de carieră. 

Trecând prin atâtea stiluri și curente îmi este realmente imposibil să identific care este momentul ei de sinceritate. Mereu pe fază cu trendurile, ea s-a aliniat cu ele, ba pe unele chiar a dat impresia că le-a lansat. 

De la Festivalul Mamaia până la noua piesă (un 2 în 1, “Fericire” și “Bună dimineața”) avem o plajă de 35 de ani în care unghiurile sub care s-a reflectat cariera Loredanei sunt dintre cele mai diferite. 

După Mamaia, Loredana Groza a interpretat fortuit piesele lui Adrian Enescu. Aleasa fusese Sorina Moldvai, numai că o plecare definitivă în străinătate a făcut imposibilă apariția discului lui Enescu. Și este corect spus discul lui Enescu. Pentru că fără el nu ar fi existat așa ceva. Adrian (el mi-a permis să-i spun așa) s-a reorientat în piață și a găsit-o pe Loredana, o tânără stea emergentă. Lori nu a avut niciun cuvânt de spus în toată afacerea asta, detaliile proiectului fiind stabilite de Enescu. 

O oportunitate fantastică, colosală pentru o tânără, un noroc chior aș putea spune. 

Însă după acest moment Loredana a schimbat modelul și s-a călăuzit după zicala “norocul și-l mai face și omul”. Mai ales când are și posibilitățile de a o face. 

Perioada Enescu, pentru că despre asta vorbim, chiar dacă a fost presărată și cu alte hitulețe efemere, a fost, după părerea mea, singura necontrolată artistic de solistă. 

Restul șirului? Anglia, Italia, toate festivalurile post comuniste sunt, deja, alegeri clare în căutarea unui drum și a unei credințe artistice. Cuplarea și la propriu și la figurat de Marian Ionescu, liderul Orchestrei Direcția 5 (cam așa îi plăcea lui Marian să vorbească despre trupa sa) a arătat schimbarea, iar apoi stabilizarea pe o direcție muzicală pentru o perioadă mai lungă de timp.

Direcția 5 venea după trei discuri excepționale, real excepționale, și s-a spart din dorința lui Ionescu de a fi alături trup și suflet de iubita sa. 

Loredana Groza nu a avut nicio clipă un stil propriu, dar a știu cum să se muleze perfect, să îmbrace multiple forme într-un mod de-a dreptul cameleonic.

Colaborarea cu Marian Ionescu i-a adus un public cu totul și cu totul nou, fără a-l pierde pe cel vechi. A fost o expresie de învioare a carierei, un segment nou adăugat într-o oarece concordanță stilistică cu ce exista până în acel moment. 

Dar Lori a mers mai departe. 

Sfârșitul anilor ’90 vine cu prima ruptură de la un drum firesc. O colaborare cu B.U.G. Mafia și un nou hit. Cum la vremea aia nu prea era spațiu de dezbatere, dar era destul control asupra ziarelor ce scriau despre muzică sau monden, cochetarea cu stilul hip hop a cimentat imaginea de solistă rebelă ce răspunde provocărilor. Nicio provocare reală, totul pe hârtie și dezvoltat în laboratoarele PRO. 

Ruptura de Marian Ionescu a urcat-o pe micuța Lori, dintr-o șalupă de coastă într-un vas de croazieră. Era vremea când PRO-ul te făcea om. Pentru că într-o piață reală și competitivă nu poți face salturi de la “Diva Inamorata” la “Agurida” și “Zaraza, vânzătoarea de plăceri”. Poate doar ca exercițiu de excentricitate. Numai că mașina PRO a mers din plin. La petreceri corporatiste cu geamparale, iar în FM cu se cere pe piața mainstream CHR. O dualitate greu de imaginat, dar care a fost gestionată cu un imens succes. 

Loredana Groza a încercat să întruchipeze artistul eclectic, cel care, iată, poate schimba registrul, ca un actor total ce se află. Mașina de propagandă a comparat-o cu Madonna, uitând că solista americană, chiar și când a atacat stilul dance, a făcut-o nedepășind limitele pop-ului. 

La toată această construcție multidisciplinară a Loredanei a contribuit și imaginea TV din ultima vreme, a unui jurat pus în situația de a alege, pentru cei pe care-i ghidează, dintr-o paletă largă de stiluri muzicale. Este o acțiune ce evidențiază încă o dată modelul de “dinți de fierăstrău” atunci când vine vorba de opțiuni muzicale. 

Așa că, noua ei piesă 2 în 1 nu face decât să urmeze trendul pe care Loredana însăși l-a lansat. De artistă dezinhibată, acceptând absolut orice provocare muzicală, dar mai ales făcând din orice schimbare un succes. 

Decorul noului ei cântec este unul distopic. Pe un fond de tristețe, derută, neclaritate, ură, instigare la violență, intoleranță, rasism, Loredana vine cu un mesaj pacificator. El este un drog muzical, “Hare rama hare krishna” în varianta RO 2021, alături de un pachet de băieți, mulți dintre ei de etnie minoritară, dar care evoluează într-un stil ce mai are puțin și devine majoritar. 

Numele soliștilor dau și ele direcția dorită de Loredana. Sunt și clasici, dar pe genul icon, cum ar fi Ștefan de la Barbulești, mai mult un influencer, decât un interpret cu priză mare la masă. Vali Vijelie, Jean de la Craiova, Adi de la Vâlcea, tot clasici, dar cu penetrare în mase, sunt placa ce face legătura cu noul val.

Salam (“eu sunt baza noastră”), poate cel mai versatil manelist român și din această cauză foarte greu clasabil, este ținta pe care Loredana o vizează. Tineri și tineri adulți cu educație medie și superioară, oameni fini de agenții publicitare cu bugete pe mână, care ușor, ușor lasă rușinea și fereala la o parte. Jador vine și el cu câteva basculante de tineri, iar Costi Ioniță, alt cameleon muzical și responsabil de popularizarea genului, semnează muzica.

“Case closed” ar spune un clasic. Dar ce avem până acolo? O piesă bine produsă, ruptă în două, fix ca societatea noastră. În prima parte jelim melancolic blegos (“îmi las inima amanet”), apoi printr-o rupere neașteptată vine și explozia de molecule ale fericirii.

Nu știu dacă vă dezamăgesc, dar cred că avem în față hit-ul anului. Mister Costi este deja uns cu toate alifiile din insulele tropicale încât știe prea bine cu ce butoane face reglajul. Explozia din partea a doua, mai ales a lui Vijelie, este cât se poate de reală. Iar ea vine, așa cum vorbeam și cu Cătălin Striblea, pe un fond urât, sumbru, negativist și va prinde până la măduvă.

“Fericire” și “Bună dimineața” acționează ca reclama FNI. Stai liniștit, cineva se ocupă și de fericirea ta. Și din nou Loredana Groza este acolo, îngerul ce vine cu stropitoarea. Să te îmbăieze cu fericire. Pentru că altcineva n-a făcut-o.

Știu. Mulți vor spune că muzica este limbaj universal. Și tot felul de blabla-uri cu limbă, culoare. Dar nu ați vrea să privim asta și dinspre Hendrix?

De la “Bună seara, iubite! / Te-aștept ca și cînd / Numai dragostea noastră ar fi pe pămînt!” până la “Alt tău Bună dimineața îmi înseninează viața” pot trece câteva ore. Noi însă le-am parcurs în 33 de ani. Un drum pe care nu am construit mai nimic valoros. Ba, mai mult, am luat în locație de gestiune valoarea. Așa încât, la data de 24 aprilie 2021, îți e și frică să mai spui ce este și ce nu este valoros.