Magdalene – FKA twigs

Ceea ce era puțin probabil s-a întâmplat. “Magdalene” este, din anumite puncte de vedere, un album care urcă doza de emoție mai sus decât “LP1” din 2014. 

În timp ce albumul de debut era futurist, venit parcă de pe Venus, succesorul său găsește inspirație în povestea Mariei Magdalena. El întrerupe orice cochetărie cu sunetul alternativ de r’n’b și merge într-o direcție sonoră mai curând abstractă.

Tahliah a scris albumul în timpul destrămării unei relații și a unei operații destul de complicate de îndepărtare a unor fibroame din uter. Povestea Mariei Magdalena a fost o alinare a suferinței, dar și o inspirație pentru cele nouă piese cu o puternică tentă introspectivă. 

Tahliah spune povestea unei femei devastate de durere și care privește în interiorul său. Cele două dureri, cea fizică și cea psihică, sunt suprapuse și în același timp interiorizate. Durerea psihică, crede twigs, este cea care a provocat-o pe cea fizică.

Cea mai bună expresie a îngemănării celor două dureri este coperta realizată de artistul plastic Matthew Stone. Este o lucrare tot în două forme, exact ca durerile lui twigs, o combinație de pictură cu manipulare digitală. 

Imaginea de copertă, precum și cele două imagini însoțitoare ale albumului, o descriu pe artistă ca pe o figură umanoidă, prezentată dintr-o perspectivă foarte subiectivă și distorsionată intenționat. Iar prin acest lucru Stone încearcă să transmită emoția. Peste o imagine reală el vrea să reflecte trăirile interioare cu care twigs s-a confruntat și anume spaima, durerea și, de ce nu, uimirea.

“Magdalene” trebuie privit ca un album al reconstrucției, cu o forță de neoprit, după prăbușire.