The Ministry Of Wolfes live @TSC

Cand eram eu copil, cel mai mult si mai mult imi placea sa ascult povesti la pick-up. Aveam Alba ca zapada, si Cenusareasa, si Hansel si Gretel, si toate imi pareau absolut minunate. A trecut multa vreme de atunci si cam uitasem sentimentul. L-am regasit acum ceva vreme, in Silver Church, unde au venit sa ne spuna povesti pentru copii mari cei de la The Ministry of Wolves. In spatele numelui se ascund Alexander Hacke, Mick Harvey, Danielle de Picciotto si Paul Wallfisch, aflati la cea dintai colaborare in acest format. Primul lor album, lansat in martie 2014 si intitulat Music From Republik der Wölfe, a fost creat drept coloana sonora pentru piesa de teatru Republik der Wölf a Claudiei Bauer, si are la baza povestirile fratilor Grimm, vazute prin viziunea poetei Anne Sexton.

Ce a iesit nu este de fel muzica de ascultat acasa la boxe, ci spectacol de vizualizat si simtit in fata scenei. Asa ca in seara cu pricina, cei circa 200 de norocosi prezenti la Silver Church, au asistat la un soi de act de magie muzicala. Cei patru artisti au intrat in rolul povestitorului pe rand, jucandu-se cu instrumentele si tonalitatile vocale. Mick Harvey a pendulat intre tobe si chitara, Paul Wallfisch a zapacit pianul si orga electronica, Alexander Hacke a schimbat chitara, cu chitara electrica si cu banjoul, iar Danielle de Picciotto a vrajit vioara, autoharpa si hurdy gurdy-ul. A fost cu acorduri de basm si vals pe Cinderella, cu dementa si teroare pe Rumpelstiltskin, cu tonalitati adormitoare pe Sleeping Beauty, cu malitiozitate si ironie pe The Frog Prince si Hansel & Gretel, si s-a terminat cu White Snake Waltz, asa cum incepuse cu The Gold Key cu melancolie si mister.

Pe langa piesele de pe primul album, am ascultat si The Wonderful Musician, ce va aparea pe cel de-al doilea, in luna noiembrie, dupa cum ne-a anuntat Mick Harvey. Iar la bis, pentru care nu s-au lasat prea mult asteptati si rugati, ne-au cantat “some wolf songs”, ce n-au sunat nici ele rau, dar ne-au scos oarecum din atmosfera de poveste in care intraseram.

Una peste alta, a fost absurd, a fost amuzant, a fost dark, a fost fantastic si in mod clar nu a fost un simplu concert, ci o imbinare de vorbe vorbite, muzici cantate si sentimente simtite, care mi-a adus aminte cum e sa fii copil si sa asculti cu ochii mari si urechile ciulite cum se invarte discul la pick-up.