Moebius live @ Control
Ce s-a intamplat cu baietii astia seamana cu o veche zicala din fotbal: s-a nascut talent, a murit speranta. Ceea ce incepea foarte bine acum doi ani , tinde sa sfarseasca ca un gratar stins de 5 flacai. Adica fasait.
Trupa imi pare total dezbinata, fara o directie muzicala clara. Merge dintr-o inertie, probabil a unei amintiri pe care ei si-o plimba prin minte. Stefan a fost dragut cand ne-a reamintit ca in ultimul an nu prea au facut mare lucru. Merci. Stiam si noi. Si acum ce fac? Total tampita idea de a face clip la prima piesa, in loc de a da fanilor (in primul rand) ceva nou. Setul de concert a fost prea scurt (lene, nepregatire?) iar jumatate din bis total neinspirat.
In tot amalgamul de aseara, am reusit sa desprind un tipar care s-a repetat de cateva ori, fara sa fie deranjant: inceput lent, axat pe voce, crestere pana la ritm mediu. Poate fi o solutie, un soi de marca Moebius. Au fost si moment bune, foarte bune chiar, in care trupa a reusit sa ne arunce intr-o stare de transa soundtrack, poate Tarantino sau True Detective, dupa cum vorbeam cu Mihai Tita (redactor sef Sunete). In orice caz momentele au fost excelente, habar nu am daca au fost exersate, insa au iesit magnific. In rest o dezordine ce vine, probabil, dintr-o neintelegere pe plan personal. Cand depresivi, cand melancolici, cand Coldplay, cand The National.
Cam putin pentru o trupa misto ce canta de vreo 2 ani. Gustul amarui este dat de faptul ca stii ca este potential, dar nu este exploatat. Vocea lui Stefan e buna, gliseaza cu usurita si trece dintr-un registru in altul natural. Omul pare relaxat si e pacat ca nu exploateaza relaxarea asta in sensul in care trebuie.
O trupa fara directie. Carmaciul, nici el nu stie de ce, era sa sa vopseasca pe fata.