MTV Unplugged in New York – Nirvana

“Wanting to be someone else is a waste of the person you are.” — Kurt Cobain

Cum îți așezi And I Swear That I Don't Have A Gun știind că la cinci luni de la înregistrarea unplugged Kurt Cobain s-a sinucis? Cum îl privești când cântă refrenul de la Come As You Are, strâns, de parcă ar lua o curbă? Cobain pare cel mai liniștit om de pe planetă. Te-ai uitat la figura lui, mai tot timpul cu ochii semi închiși, într-un soi de semi transă?

Contextul

Acum ne este clar cât de gravă era depresia de care suferea. Și totuși, figura lui Cobain din seara aia de noiembrie transmite mai multe lucruri. Ceea ce părea o simplă emisiune televizată ar putea fi considerată primul document postum al lui Kurt. Tot ce se întâmplă pe scenă e în totală contradicție cu ritmul pe care trupa îl avusese în ultimi 3 ani.

Și muzica, dar și Cobain degajă calm și resemnare. Eu merg mai departe și cred că MTV Unplugged este biletul pe care Kurt ni-l lasă și pe care, la momentul ăla, n-am știut să-l citim. I'm so tired I can't sleep I'm a liar and a thief din Pennyroyal Tea este purul adevăr, pe care l-am luat din nou ca pe o excentricitate. Este resemnare, iar refrenul este exact ca o zbatere inainte morții.

Se spune că sinucigașii sunt cei mai calmi înainte morții. Sunt în pace cu toată lumea, sunt senini, dar mai ales sunt împăcați cu decizia pe care au luat-o. 

MTV Unplugged este o experiență copleșitoare în sine. Fără a mai judeca ce s-a întâmplat după. Înregistrarea ne-a arătat ce compozitor excepțional era Cobain. Piesele din Unplugged au fost dezbrăcate de armura de sunete grele. Dezbrăcate până la piele. Evident că nu mai sunt atât de dinamice, dar scot în evidență alte aspecte. Sunt pur și simplu frumoase, pline de vulnerabilitate, lugubre într-o doză decentă.

Setlist-ul

Dar ce piese a inclus Kurt în setlist? În primul rând alege să cânte șase cover-uri. Trei de la o trupă, Meat Puppets, ce i-a însoțit în turnee. Mai mult, îi invită pe scenă pe doi dintre componenții acesteia, frații Kirkwood. 

Apoi avem o reinterpretare a unei piese din 1970 a lui David Bowie, The Man Who Sold The World. Interpretarea este copleșitoare, rețelele de radio și TV simt asta și o difuzează în neștire, iar piesa ajunge la un moment dat să fie asimilată cu Nirvana.

Celelalte două piese vin de la The Vaselines, o trupă de rock alternativ din Scoția și de la Lead Belly (doar aranjamentul, pentru că la bază este o piesă tradițională), un solist american de folk și blues cu o voce gravă și apăsătoare.

Restul de opt sunt împărțite între Nervermind (patru), In Utero (trei) și Bleach. Ce se remarcă este puținătatea hit-urilor, cea mai notorie piesă fiind Come As You Are. Vocea lui Cobain are o reverberație aparte, este tristă, puțin gâtuită. Sigurul vârf, care te și scoate din linia mediană, este pe Where Did You Sleep Last Night. Este terifiantă pentru că face un salt aproape neașteptat de la șoaptă la țipăt de deznădejde. În rest este de o apăsare constantă.

Schema asta simplistă ne dă sentimentul pierderii, nu numai pentru Kurt, dar și pentru muzică însăși. Delicatețea, intimitatea, naturalețea rearanjărilor arată unul dintre multiplele talente ale lui Cobain, de a se juca. Un riff de chitară puțin modificat, un suspin, un oftat, un mârâit te aruncă într-o direcție în care trupa nu mai fusese până în acel moment.

Influențe

Înregistrarea albumului are o poveste. Trupei nu i-a plăcut în mod special seria de concerte Unplugged. Kurt Cobain considera că mai toți tratează concertul ăsta ca pe unul rock. Ori esența lui este cu totul alta. Cobain nu numai că a respectat-o, dar a și înțeles-o. El a luat drept model primul album al lui Mark Lanegan, The Winding Sheet.

Sunetul de pe discul ăsta l-a fascinat pe Cobain, care a și participat la înregistrarea lui, alături de Krist Novoselic, pe două piese. Parcurgând lista titlurilor lui Lanegan, putem întelege prezența cover-ului Where Did You Sleep Last Night pe unplugged. Kurt și Krist au colaborat la imprimarea lui pentru albumul lui Mark.

Cobain a crezut tot timpul că ideea și spiritul conceptului Unplugged a fost să arăți altceva ca pe electric. L-a luat ca pe o bună ocazie de a explora alte zone, de a arătă că, de foarte multe ori, mai puțin înseamnă mai mult. Strict în cazul ăsta nu înseamnă mai mult, înseamnă enorm.

Spectacolul

Înregistrarea propriu zisă a fost și ea provocatoare. Nirvana a dedicat repetițiilor doar două zile. În tot acest timp Kurt a fost total nemulțumit de sunetul lui Dave Grohl. Cobain a sezizat apetența toboșarilor de a bate tare,  pentru ei neexistând un declic. Grohl lovea tare în tobe și tot aranjamentul sensibil și minimal era în pericol de a fi înghițit de tobe. Așa că l-a rugat pe unul dintre producătorii albumului să-i schimbe bețele lui Dave. Grohl arată emoționat, tensionat și, evident, grijuliu la felul în care bate.

Cobain n-a lăsat nimic la întâmplare. Set list-ul n-a fost unul negociabil cu MTV și a fost un punct de dispută, încât Cobain a și amenințat că anulează concertul. Totul a fost controlat de artist, de la sunet la aspect. A avut forța asta și dacă n-o făcea, concertul ar fi fost unul dintre multele pe care MTV le-a făcut. Perseverența lui, viziunea, aranjamentul pieselor, alegerea play list-ului au transformat această înregistrare în unul dintre cele mai memorabile spectacole live din istoria muzicii.

Aspectul scenei a fost și el dictat tot de Cobain. Și-a dorit crini imperiali, flori vaginale cum i-a numit, și lumânări pe scenă, iar producătorul l-a întrebat uimit "Ca o înmormântare?” iar el a spus senin: "Exact, ca o înmormântare”.  O schemă funerară invocată în mod obișnuit ca premoniție a sinuciderii sale.  Dar cred că am merge prea departe cu presupunerile despre premonițiile sale. Mai curând avem de-a face cu înclinația sa de a transforma frumusețea convențională în ceva grotesc.

În aranjamentul ăsta sumbru au pășit Kurt Cobain, Krist Novoselic și Dave Grohl, însoțiți de chitaristul de turneu Pat Smear și violoncelista Lori Goldston. Concertul s-a deschis cu o versiune a piesei About a Girl din albumul Bleach. Nu întâmplător. Piesa a fost un punct de cotitură în definirea sunetului Nirvana la începutul carierei lor.

Apoi au continuat cu Come As You Are cu siguranță cel mai mare hit propriu prezent pe album. Alt vârf al discului a fost All Apologies, care a fost înregistrat pentru albumul In Utero și a fost lansat inițial ca dublu single cu Rape Me. Piesa este, probabil, mai cunoscută pentru versiunea Unplugged, care rulat în disperare la MTV după moartea lui Cobain și a propulsat grupul către câștigarea unui Grammy la categoria Best Alternative Music Album în 1995. 

Restul pieselor prezente pe album respectă aceeași formulă, adică calm funerar, delicatețe a sunetului, fragilitate a spectacolului, tragism al vocii lui Cobain. 

Ultimele două discuri Nirvana, Unplugged și In Utero, sunt contragreutăți necesare pentru o minte creativă și din ce în ce mai polarizată. In Utero îi validează furia, Unplugged dezvăluie alt tip de personalitate, cea a unui om constant și înțelegător, rănit, dar în pace cu el însuși.

În realitate, Kurt Cobain a fost un cinic. Și nu a putut scăpa de acest cinism niciodată. Tragedia vieții lui nu a fost sinuciderea, ci încăpățânarea prin care și-a închipuit că, fără a o declanșa, poate lua din cursă cașcavalul faimei.

Albumul MTV Unplugged In New York a fost lansat pe 1 noiembrie 1994 și a debutat direct pe locul 1 în topul Billboard 200. Discul este certificat de 5 ori cu platină în America și a fost universal considerat unul dintre cele mai mari albume live din toate timpurile.

Kurt Cobain scrie pentru Dumb versurile Skin the sun, fall asleep, Wish away, soul is cheap. Sufletul este ieftin… Privind retrospectiv la contribuția lui Kurt Cobain la istoria universală a muzicii și văzând recent ultimele premii Grammy, pot adăuga că gunoiul a devenit foarte scump.