Muzică, colaje și miraje

Andrei Bucureci mi-a fost coleg la Radio Guerrilla. Față de el am avut cea mai rece, dură și neprietenoasă remarcă cu privire la efortul lui artistic. Dacă ar fi să mă întorc la momentul ăla, mesajul ar fi identic, dar cu siguranță l-aș îmbrăca mai prietenos.

Am urmărit toată evoluția lui și m-am bucurat că nu am avut dreptate în 2010, dar mai ales am realizat cât de ușor se pot frânge niște aripi. Nu a fost cazul, el și-a văzut de drum.

După o perioadă în care, doar aparent, a stat la cutie, Andrei revine cu un nou personaj pe care vă las să-l descoperți singuri în dialogul pe care l-am avut cu el și cu talentata lui soție, Cristiana, cea care este creatoare tuturor coperților noilor piese single.,

De ce atâta dispersie în ceea ce privește numele pe care le folosești?

Sincer, eu chiar cred că și în România meriți să îți indeplinești visele muzicale. Am fost și sunt un explorator. Mi se pare că abia acum, după mai mult de un deceniu de când fac muzică într-un fel sau altul, am scris versuri, recitat (spoken word), cântat, compus, produs, curatoriat și performat, totul s-a cristalizat și clarificat pentru mine – muzica este artă. Acesta este drumul pe care îl aleg.

Am luat decizia să îmi fac un proiect solo după ce ani de zile am crezut în idei precum un colectiv muzical, proiecte duo, octete, sextete și trio-uri și colaborari democratice și fără leadership. Simt o adevărată safisfacție și împlinire abia acum, chiar dacă colaborez în continuare cu o parte din oamenii alături de care am construit în trecut.

Tunesinnaourheads era rock, Loungerie II fusion, Crowd Control electronic și acum explorez sunetul pe care eu îl am cel mai aproape de suflet, dub experimental.

Când zici dispersie, cred că te referi la nevoia mea din ultimii ani, de explorare a unor trupe și pseudonime artistice, da, am trecut de la numele Bucureci la Intimidatah și de la Tunesinnaourheads la Loungerie II și apoi la Crowd Control, dar am primit numele precum în muzica jamaicană, ca pe un botez spiritual și o binecuvântare pentru noua cale spiritual-sonică pe care am pornit.

La fel precum un autor care își poate schimba pseudonimul în funcție de genul literar abordat – am făcut comedie, muzică activistă și acum am trecut la genul horror – noi, la casa noastră de discuri, îi zicem duppy dub. Dacă Stephen King ar scoate o comedie, nu cred că ar face-o sub același nume sub care a lansat “Carrie”, “The Shining”, “The Dead Zone”, “Christine” sau favoritul meu care mi-a bântuit copilăria, “It”.

Ca muzician antreprenor ajungi în punctul în care te întrebi simplu: chiar ai dat tot ce ai putut? Și de aici și decizia și curajul de o lua de la început.

Noul proiect?

The Sound of Art to Come este precum un teren de joacă proaspăt, unde regulile sunt făcute de mine și de colaboratorii mei. Nu le spun oamenilor ce să cânte, ei se lasă purtați de idei și acorduri către mister și necunoscut, precum în procesul de creație al unui colaj. Și de fiecare dată avem la sfârșit o surpriză placută, iar oamenii potriviți reacționează pozitiv.

Și poate cea mai importantă descoperire a mea este artistul fantomă transilvănean Lil Obeah from Transylvania. Un muzicant misterios care face puntea între lumea viilor și cea a morților și o dată cu această calitate are și o voce și filozofie de viață potrivită etosului the Sound of Art to Come: fără compromisuri și fără ostatici. Sunt mândru să îi pot ghida cariera și că putem colabora. Vom lansa împreună la iarnă un album pe vinil, o parte produsă de Dub Colossus și o parte de Transglobal Underground. Înainte însă, la toamnă vom scoate digital o compilație de remixuri despre care povestesc mai pe larg curând.

Eu consider că acum am făcut un pas către o perspectivă macro, în rolul de director și curator al unei case de discuri independente, de familie aș numi-o. Aici lucrez cu plăcere alături de soția mea, Cristiana Bucureci și de partenerul muzical, producătorul Marius Costache de la Studio148. Dar și cu diferiți artiști muzicieni din genuri variate și diferite țări. Realizez, cu fiecare album și single lansat, o coloană sonoră imaginară de film horror transilvănean și am mare noroc sa lucrez cu Lil Obeah din Transilvania, Dub Colossus adică Nick Dubulah, Tranglobal Underground adică Tim Whelan și Hamid Mantu, toboșarul Winston Williams aka Horseman, Marian Șerban țambalagiu colaborator cu Ennio Morricone, Elena Popa, Irina Marinescu, Alina Ușurelu, Viku Zen, David Ness, Mihai Moldoveanu, Leon Loțochi, Cosmin Gabăr aka Coshmelin, Boris Kulenovic, Michael Acker, Adi Stoenescu, Alexandru Arcuș și Alexandru Stoica.

Îmi place la nebunie și să remixez melodii în stilul duppy dub și să dau unor piese eclectice tratamentul dub experimental, am câștigat un concurs de remixuri al revistei IRIE Mag și al producătorului canadian Dubmatix, și curând se vor lansa remixuri pentru Prince Fatty, Ghetto Priest cu Positive Thursdays, Reefah Madniss și David Ness. Sper să se materializeze și alte remixuri care sunt work in progress pentru Tony Baboon și Oigăn cu Ana Ularu.

Am și proiecte de suflet. Lucrez și la ultimul album al lui Rodion Ladislau Roșca aka Rodion GA și la o expoziție despre viața și muzica lui, dar și la un album omagiu, o compilație dedicată lui, care cred că va apărea în 2022. Eu îl consider pe Rodi unul din mentorii mei muzicali.

Ideea?

Cred că scânteia a fost acum 8 ani. În 2013 am pornit la drum cu agenția Creionetica și trupa Crowd Control și totul se întâmpla conform propriilor noastre puteri și ținte. Prin multă muncă au venit și rezultatele, mai mult decât safisfăcătoare, și am avut o evoluție continuă.

Primul EP Crowd Control a fost produs de Marius Costache, actualul meu partener iar coperta a fost realizată de Cristiana, viitoarea mea soție și colaboratoare. Cristiana a început să realizeze după aceea și colajele pentru albumul concept Loud Blood Youth, care au ajuns să fie expuse la Romanian Design Week, în Tel Aviv și prin țară, la Cluj și Iași.

Echipa s-a sudat și ne-am dat seama că ne-am schimbat în bine împreună – Marius experimentează cu mine în dub electronic și Cristiana creează și direcționează latura vizuală a casei de discuri Sound of Art to Come. Cu Cristiana am devenit cuplu, apoi părinți și noul nostru status a venit la pachet și cu o anumită energie creativă, mai calculată cumva, acum să lansăm un single sau un EP este punct ochit, punct lovit.

Cred cu tărie în complementaritatea dintre arta vizuală și latura audio în muzica pe care o facem și producem. Cu exemplul unor artiști și case de discuri favorite ne-am redobândit independența și am învățat de la mentorii și maeștrii potriviți. Ideea a venit din necesitatea unui respiro și inspirată de arta noastră preferată, de la Grace Jones și Jean Paul Goude, Gorillaz și Jamie Hewlett, Major Lazer și Ferry Gouw, Sly & Robbie, Horace Andy și Wilfred Limonious, Mad Professor & the Scientist și Tony McDermott, Stephen Bliss și Massive Attack, Prince Fatty & Horseman și Jake Steel, Fela Kuti și Lemi Ghariokwu, The Velvet Underground & Nico și Andy Warhol, Blur și Banksy, Bad Brains și Shepard Fairey, The Offs și Jean Michel Basquiat, David Bowie & Malcom McLaren și Keith Haring, Red Hot Chili Peppers & Gang Of Four și Damien Hirst sau Throbbing Gristle, Sonic Youth și Raymond Pettibone, asta la nivel internațional.

Avem respect pentru reperele locale, COMA & Bălașa și Saddo, KRiSPER și Pren, Cardinal și Volodea Biri și Implant pentru Refuz și Ovidiu Hrin, Breathelast și Alexandru Daș și Iordache și Medicine Madison, Eugenia Cârciova și Tony Baboon, dar și clasice precum Alexandru Andrieș și Sfinx.

Pentru noi este vorba de proces, tehnica și să ne facem singuri regulile. Într-un “singur” cuvânt, the Sound of Art to Come, din dimensiunea the Shape of Dub to Come.
O inspirație zilnică pentru mine sunt cei mici, Illy B și Andi Boy și sincer, abia aștept să merg cu ei la studio. Deja îi înregistrez des cu telefonul pentru că vreau să îi samplez în viitoarele producții cu Marius Costache pentru Lil Obeah și diferite riddimuri și piese încă nelansate.

Cât de greu este să fii creativ în condițiile actuale?

Andrei: Mie mi se pare că pandemia și situația actuală sunt ocazia perfectă pentru mai multă energie și creativitate. Nu degeaba artiștii și producătorii au început noi case de discuri și un fel de jurnale muzicale de pandemie și lansează cântece și albume inspirate de 2020 și 2021. În lipsa concertelor live cred că suntem martorii unei revoluții digitale și în sfârșit avem timp să stăm să ascultăm mai multă muzică și albume. Să le savurăm cum se cuvine și cum nu o făceam până acum. Dar legat de creativitate, cred că ne putem folosi de pandemie pentru a ne depăși preconcepțiile și redefini standardele.
Nu cred că toată lumea este subit mai creative, pentru că eu personal cu greu mi-am găsit disciplina necesară creației regulate. Nu pot să o numesc constantă, pentru că sunt constant părinte și apoi creator.

Cristiana: Pandemia a crescut anxietatea la cote maxime și mulți artiști au explorat acest sentiment. Cred că izolarea și amorțeala asta socială lasă loc de introspecție și meditație, absolut necesare în procesul creativ.
Dar dacă ești artist și full time parent în același timp, este foarte greu să lași creația să se manifeste. Nu poți să le faci pe amândouă bine, decât dacă îți iei timpul tău separat.

Ține numai de resurse?

Andrei: Eu consider că resursele constau în timp și energie. Iar pentru mine a fost de-a lungul timpului dificil să găsesc o chimie cu colaboratorii muzicali. Chimie pe care o am acum cu Marius Costache și cu artiștii cu care colaborez. Mai ales că după atâta timp știu exact ce îmi doresc și de la cine, fără să fac presiuni pe oameni. Asta este minunea de a lucra la un “colaj muzical”, poți face mai multe în paralel și în funcție de când sunt gata le ansamblezi, într-un single, EP sau album. Pentru că îmi doresc foarte mult ca resursele actuale să conveargă către albumul de debut Lil Obeah from Transylvania din această iarnă.
În sinea mea, mi-aș dori să fac mai mult decât un single sau un EP cu o anumită echipa de muzicieni, ba chiar pot spune că visez la cântări live și cum ar suna și arăta cu un anumit basist, clăpar și tobar. Dar sunt realist, totul este daydreaming. Acum, azi, la început de primavară, resursele mele cele mai limitative sunt imaginatia și timpul. Pentru că altfel sky is the limit.

Cristiana: Tot ce am construit până acum, că vorbim de business sau de proiecte artistice, a fost cu zero resurse. Am investit timp, răbdare și pasiune. Deci, nu ține de resurse materiale, cel puțin. Poate de timpul potrivit și curaj. Pentru că așa cum e construită societatea astăzi, devii ușor dependent, lipsit de curaj și pierdut în peisaj. Toate sunt create să “te ajute”. Se pierde zvâcul creativ care doarme în fiecare din noi.

Cristiana, cum ai început să faci colaje?

În 2013 când am lansat agenția Creionetica mi-am asumat și rolul de art director alături de Andrei. Dintre toate stilurile de design mereu am preferat colajul, însă clienții nu erau mari fani genului, nu era trendy pe atunci. Pe oriunde călătoream îmi căutam albume de colaje și studiam artiștii clasici și contemporani. Eram mai mai mult un observator. Dar Andrei mă încuraja să creez propriile mele colaje, mereu a crezut în mine. Și mi-a propus să fac artwork-ul albumului lansat de trupa lui de atunci, Crowd Control. Astfel, Loud Blood Youth a devenit proiectul cu care m-am lansat ca artist de colaje.

Cum este să lucrezi în familie?

Plăcut și dificil în același timp. Colaborez bine cu Andrei, altfel nu am fi rezistat într-un business împreună timp de 8 ani. Suntem pe aceeași lungime de undă și dacă s-ar putea, am face amândoi doar creație. Pe de altă parte, riscurile sunt la dublu și de aceea ne gândim de două ori când începem un proiect.

Acum, de când suntem părinți, e mult mai greu să ne facem timp. Și până mai cresc copiii, strategia este să lucrăm pe rând. Acum Andrei este în plin avânt cu lansarea casei noastre de discuri și noile proiecte muzicale, iar eu intervin de fiecare dată când e nevoie de artwork-uri. Lucrez digital, dar mi-e foarte dor să fac colaje cut&paste, să pierd ore să-mi găsesc elemente și abia aștept momentul meu.