Muzica în (de)serviciul stării de bine
(Acum doi ani, Adrian ne-a propus un material despre propagarea informație muzicale, din punctul de vedere al unui consumator. Săptămâna trecută l-am rugat să-l reactulizeze și să ne spună dacă crede că există schimbări față de acum doi ani. N.r.)
Partea I
Consumăm muzică pentru a părăsi o stare pentru o alta (mai bună) sau pentru a întreține o stare (deja bună). Ce ascultăm ne determină dis-poziția, adică atitudinea față de ”lucruri”, semeni, probleme de depășit peste zi. Consumăm (1) ce muzică vrem noi (democrația mp3/youtube) și/sau (2) ce muzică ne oferă radioul FM/online.
Dacă ne gîndim la experiența unui consumator de muzică ”neaventuros”, ambele alegeri suferă de neajunsul de a-i confirma, parcă la infinit, preferințele muzicale pe care le are deja. În timp, din ce muzică iși sau i se propune, nimic nu-l mai surprinde. Experiența devine ternă — “the same nice, old, safe tunes in an endless rotation”.
Muzica descărcată și apreciată volumetric nu lasă loc pentru discernămînt. În lipsa curatorului, omul e copleșit de inflația de conținut și blocat în alegere. Muzica e degradată înspre condiția unei mărfi amorfe.
Omul de radio tipic nu ajută mai mult — joacă cu playlist-urile atît de mult la siguranță, încît nu e de mirare ca industria radioului, per total, a devenit irelevantă, cantonîndu-se în provincialism profesional și ignorînd atîtea ”triburi” atît de mult timp. [Putem numi vreun post de radio care a demis un ministru sau vreun primar în urma unei investigații? Putem numi cu ușurință un post de radio, în afară de Guerrilla, care a lansat o formație locală și care, la rîndul ei, a cunoscut ulterior consacrarea la nivel național? Putem numi vreun post de radio care difuzează mai multe genuri de muzică în afară de România Muzical?] Totuși, contrazicînd tendința generală (la nivel național), (re)apar radiouri în spectrul FM, în special în București, care își propun să valorifice nișe de audiență (Guerrilla, Tananana, Smart, Seven, Gold).
Partea II
În Romania operează astăzi mai mult de 200 de posturi de radio în FM. Multe din firmele care operează stațiile FM respective nu sunt pe picioarele lor din perspectivă economică. Unele stații FM locale, care nu sunt parte a unei rețele consacrate, sunt insigne de distincție pentru ”lideri locali” servindu-le la avansarea altor interese comerciale non-media prin valorificarea influenței pe care au (sau pretind că o au) asupra audienței.
E clar simptomul unei piețe care necesită, pe de-o parte, consolidare datorită supracapacității în raport cu valoarea pieței de publicitate și, pe de altă parte, o revitalizare în administrarea conținutului și abordarea ascultătorului/consumatorului. Ceea ce creează oportunități pentru producătorii de conținut care își propun să ”federalizeze” stații FM vulnerabile livrîndu-le conținut radio de calitate, gata împachetat, și, în felul acesta, valorificînd economic audiențe fragmentate.
Partea III
În lipsa unor FM-uri decente și datorită îmbunătățirii mijloacelor oferite de tehnologie, refugiul consumatorului ”aventuros” de muzica a devenit radioul online sau serviciile de ”music streaming”. În România au apărut posturi online independente de stațiile FM. Ele își propun să valorifice audiența care nu primește un răspuns, în termeni de gusturi muzicale, de la stațiile de radio FM existente. Deocamdată, radiourile online independente nu au un model de afacere viabil comercial cît timp nu impun un paywall/abonament (precum fac ziarele care produc conținut de calitate) sau nu reușesc să găsească formula secretă de-a produce bani (”money around music”) în jurul platformei online (ex., concerte, concept de petreceri, ambient muzical în outleturi HORECA) valorificînd fidelitatea audienței și consacrînd cîntăreți/formații cu potențial. Este evident că viabilitatea modelului de afacere al industriei muzicale ține din ce în ce mai puțin de distribuție și din ce în ce mai mult de valorificarea ”live acts”, fructificînd independența crescîndă a muzicienilor în raport cu casele de discuri.
Pe acest fond, părea că anemia modelului de afacere al caselor de discuri și atomizarea audiențelor, nu va face decît să reducă potențialul financiar al industriei muzicale. Însă serviciile dominante de ”music streaming” (Apple Music, Spotify) par că adresează la timp nevoile industriei muzicale și ale consumatorilor, curatorii lor propunîndu-le ascultătorilor/consumatorilor să descopere în playlist-uri nume de muzicieni care nu sunt consacrați maselor, dar care exhibă o muzică plină de vitalitate creativă.
PS: Ce radiouri online mai ascult cu sentimentul că mereu am de pierdut dacă nu ascult (”fear of missing out”): BBC 6 Music (UK); KEXP (Seattle); KCRW (California); Triple J (Australia); eclecticfm (Romania). La FM-urile din București playlist-ul TANANANA e cel mai compatibil cu cel al posturilor online sus-menționate. Bravo îndrăznelii lor! Sper să nu facă greșeli mari și să fie răsplătiți pe măsură ce gusturile audienței evoluează în linie cu ce propun curatorii muzicali.
Sursa foto: www.plotterpatronen.nl