Niratias – Chevelle
Chevelle este una din acele formații foarte populare în America, dar necunoscute în Europa. Toate albumele pe care le-au scos în ultimii 20 de ani (în numar de 8) au intrat mereu în primele poziții ale topului Billboard.
Au scos un album produs de Steve Albini, au fost în turnee alături de Thirty Seconds To Mars, Audioslave, Disturbed sau Evanescence, piesele lor au fost pe soundtrack-urile jocurilor video (Madden NFL 2005, Tony Hawk: Ride), în filme (The Punisher, The Osbournes, Daredevil), au vândut peste 7 milioane de discuri, iar multă lume i-a catalogat drept o variantă mai alternativă și de radio a celor de la Tool.
De fapt cam așa e muzica lor, o combinație de Tool, Helmet , Deftones, ceva industrial, ceva The Cure, toate trecute prin filtrul propriu al celor doi frați Loeffler (Pete și Sam). Ei au înființat trupa (cu numele luat de la masina lor preferată Chevrolet Chevelle) în 1995 într-un orășel de lângă Chicago.
Noul album Niratias (acronim pentru Nothing Is Real And This Is A Simulation) este produs de legendarul Joe Barresi (cel care de-a lungul vremii a lucrat cu Nine Inch Nails, Queens Of The Stone Age , Melvins), iar masterziarea a făcut-o Bob Ludwig (cel care a masterizat Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Daft Punk sau Metallica printre multe altele).
Albumul are 13 piese care se întind pe o durată de 50 de minute, iar temele principale pe care le tratează acest album sunt călătoriile interplanetare și viitorul SF al omenirii. Este un album mai melodios, cu piese parcă mai directe decât cele ascultate pe ultimele materiale, iar pe mine m-au captat încă de la prima audiție.
Prima piesă, verruckt!, este una instrumentală, dar cu o energie cât zece hidrocentrale și ne pregătește pentru ceea ce urmează. Părerea mea este că cel putin jumatate din piesele ce urmeaza sunt hit-uri (Mars Simula, Self Distructor, Pistol Star, Peach).
Restul sunt și ele absolut minunate, singura problemă fiind că standardul ridicat de restul este mult prea sus. Există și două piese, să zicem, mai melancolice, Remember When și Endlessly.
Apoi Ghost And Razor îmi aduce puțin a Soundgarden, iar piesa Lost In Digital cu un spoken word cu pian și un vibe de Nine Inch Nails încheie aceste 51 de minute ale lui Niratias.
Niratias – Chevelle are o copertă absolut superbă ce aduce cu un afiș de film SF de prin anii ’70. Ea este creată de Boris Vallejo, iar albumul prin tematica sa distopică putea foarte bine să fie și o coloană sonoră alternativă pentru Blade Runner sau Total Recall.
La sfârșitul anului, cu siguranță, acest nou album Niratias – Chevelle va fi pentru mine în top 3 albume din 2021. Și sincer, chiar voiam să scriu mai mult, dar efectiv ard de nerăbdare să mă întorc la album să-i mai dau un play….love it!