O.N.E. – King Gizzard And The Lizard Wizard sau mică introducere în muzică microtonală
Vom vorbi despre muzica microtonală a acestui grup ce nu se poate opri. Discurile curg pe bandă rulantă și dacă ai o clipă de neatenție te trezești cu încă unul lansat.
Impresionant este că ele sunt la o calitate foarte bună. Inspirația curge, așadar. Una dintre cele mai noi piese (până când m-am hotărât eu să scriu, au deja o piesa mai nouă, Pleura) este O.N.E. și are un început ce seamană foarte tare cu un cântec de leagăn.
Nu mult timp pentru lucrurile se modifică consistent, substanțial. Clapa induce un ritm de funk până la final, dar nota dominantă este dată de rock-ul psihedelic la care oamenii adaugă influențe orientale.
L.W. subtitrat Explorations into Microtonal Tuning, Volume 3 este al șaptesprezecelea album de studio al trupei și a fost lansat oficial în februarie. L.W. este albumul înfrățit cu K.G. Explorations into Microtonal Tuning, Volume 2, lansat cu doar patru luni înainte și este o continuare a temelor microtonale.
Și dacă am ajuns aici, să lămurim necazul ăsta cu temele microtonale. Muzica microtonală utilizează intervale care diferă de semitonurile standard ale unei game. În împărțirea octavei, stabilită de sistemul de acordare utilizat la pian (da, exact, Clavecinul bine temperat se întoarce), cel mai mic interval este semitonul (unul dintre elementele de bază ale unei game sonore). Semitonul este un interval măsurat în 100 de unități.
Ca primă idee și poate cea mai sugestivă, termenul de microtonal sugerează că o astfel de muzică se îndepărtează de o norma temperată și utilizează intervale mai mari sau mai mici de 100 de unități.
Așa putem explica la O.N.E. și influențele orientale. Revenind la King Gizzard & the Lizard Wizard, după 17 albume de studio nu mai miră nimic, așa că gama imensă de genuri ca, rock psihedelic, garage rock, acid rock, rock progresiv, pop psihedelic, indie rock, neo-psihedelic, doom metal și thrash metal, nu face decât să întregească un Turn Babel muzical.