Queen – Spread Your Wings
Un zbor magnific, dar întrerupt într-o seară rece de 24 noiembrie.
Spread Your Wings, primul single Queen fără celebrele armonii vocale pe refren, nu este o compoziție colectivă. Nu este nici măcar al lui Mercury sau May. Este una dintre puținele bijuterii care îi aparțin lui Deacon. Așa că este greu de crezut, dar nu imposibil, ca versurile să aibă ceva misterios sau ascuns în ele, dar de dragul jocului am putea încerca ceva variante.
Piesa începe cu un pian discret care joacă două note. “Un tapis” pentru vocea lui Freddie care rupe șirul de un-doiuri făcut de pian. Primul puls este dat de un riff de chitară, după jumătate de minut, melodia se amplifică și cu bass-ul lui Deacon, iar Freddie accelerează și el. Este doar pregătirea pentru refren, punctată de un acord al lui May. Refrenul este cel mai neobișnuit de până acum. Este doar Freddie, celebrele armonii lipsesc, iată că trupa iese dintr-un șablon atât de personal. Refrenul ridică tensiunea, iar pianul care pe strofă dă senzația de confort, îl aprinde. Este unul dintre momentele în care Queen, și nu numai aici, combină splendid muzica cu narațiunea, dar de data asta într-o formă mult mai simplă (sau mai puțin complexă, cum vreți).
Simplitatea face refrenul atât de puternic. Și tot simplitatea explică și solo-ul de chitară al lui May, fără nimic flamboaiant. El se integrează perfect în corpul piesei, merge în aceeași linie și arată cât de bine ajunseseră să se cunoască cei patru și cât de bine își întelegeau compozițiile unul altuia.Versurile lui Deacon îl prezintă pe Sammy, un tip fără noroc, întruchiparea mediocrității absolute, și zău că vorbele venite din gura lui Freddie sună ca naiba.
Viața lui Sam este banală.
Un șir de operații repetitive (“over and over again”), pare nemulțumit de locul în care se află, dar pur și simplu este blocat în situația asta și nu schimbă ceva. Are la rândul lui vise și se hotărăște să le urmeze (“he’d made up his mind, to leave his dead life behind”), dar se izbește de primul obstacol, șeful său (“to get those crazy notions right out of your head” sau “you should’ve been sweeping up the Emerald bar”). Un soi de retorică “de ce nu te mulțumești cu ceea ce ai acum? “,” te descurci așa cum este”, “de ce nu este suficient?” Ei, aici putem merge bine merci în două direcții.
Ceea ce vedem aici este natura dezumanizantă a muncii într-o structură economică asupritoare. Șeful trebuie să submineze și să infantilizeze nevoile lui Sammy. Ele pot fi considerate mai puțin importante decât cele din barul Emerald. Șeful este cel care introducere și menține constant ideea micimii, el este cel care strivește personalitatea.
Dar la fel de bine cuvintele boss-ului pot fi puse și în gura propriilor părinți, “nu știi tu..” picurat ani și ani devine o obișnuință și o descurajare la fiecare pas care pare să iasă dintr-un traseu clasic, stabilit încă din fragedă pruncie. Un scenariu nu al nostru, ci unul imaginat în mințile părinților.
Versurile din refren sunt ca o descătușare, lui Sammy (de fapt nouă) i se spune să-și întindă aripile și să urmărească fericirea, indiferent cât de departe trebuie să ajungă pentru a o atinge. Nimeni nu ar trebui să aibă destinul decis de alții, cu toții avem speranțe și vise și toți merităm o șansă pentru a le realiza.
Pe măsură ce cântecul inaintează, emoțiile și dorințele lui Sammy sunt dezvăluite. E hotărât și a decis că, dacă ratează această oportunitate (nu știe exact care este ea, dar statul în acel loc nu poate fi o soluție pentru el), nu va avea niciodată ocazia de a merge mai departe. Șeful său, precum o mică Satana, îl întreabă de ce nu poate fi fericit trăind așa cum a fost, lipsit de ambiție, după o rutină.
Nu știm clar care va fi pasul făcut de Sam.
Dar următorul refren (la fel ca primul) este la persoana a doua și sunt convins că Freddie și-a pus o mică tușă prin acel “so honey”. Până la urmă cred că Sam a făcut pasul chiar dacă piesa este lăsată în coadă de pește, refrenul de final este mult prea puternic astfel că îndemnul “pull yourself together, ’cause you know you should do better, that’s because you’re a free man” nu poate rămâne fără urmări. Un îndemn pentru milioanele, zecilor de milioane de Sammy.
Spread Your Wings este o piesă pe care în esență ar trebui s-o întelegem, pentru că la un moment dat, în viața asta, cei mai mulți dintre noi, am fost în pielea lui Sammy. “Ești sigur că știi ce faci?”, “ești sigur că va merge?” sau pur și simplu “nu e bine ce faci” sunt intervenții care, la fel ca și la Sammy, ne-au șfichiuit urechile, și în fața cărora reacția noastră a devenit în timp inexistentă, ba mai mult, tot în timp, mintea noastră a ajuns să le evite. Șeful, cel mai ades părinții, anturajul au picurat peste noi otrava acestor întrebări devenite în timp retorice.
Dar un Sammy metaforic poate fi și Freddie. Obligat, din cauza moralei, să pozeze în altceva, să facă lucruri de rutină. “Spread Your Wings” este la fel de bine un îndemn pentru propria persoană, luat atât de personal, încât la refren ceilalți trei colegi sunt lăsați pe afară. Freddie este singur pentru că, poate, cântă despre propriul zbor, iar într-o treabă atât de personală, arabescurile vocale comune, oricât de frumoase ar fi, nu-și au rostul.
Un zbor magnific, dar întrerupt într-o seară rece de 24 noiembrie.
