Summer Well [2014] nu e festivalul NOSTRU

Marele pacat, al celor care consumam muzica intr-un ritm sustinut, este faptul ca suntem mereu nemultumiti. Ne pute mereu ceva legat de organizare, cautam nod in tubul de policarbonat si-n general avem impresia, total idioata, ca se putea mai bine. Tot ce-i posibil. Insa acelasi tigrisor din tarisoara noastra se transforma intr-un mielut in fata muntilor de gunoaie si a baltilor de pisat, daca-i vorba de un festival din strainatate. Ma rog, este mult mai indulgent si intelegator.

Prima reactie de la Summer Well a fost: cine puii mei sunt astia de pe pajiste, pentru ca anul trecut aveam impresia ca stiu pe toata lumea. Cine sunt astia care au venit la festivalul NOSTRU? Si cred ca am si impartasit parerea catorva dintre cunoscuti. Insa, fie vorba intre noi si Farul de la Sulina, sa persist in tampenia asta mi se pare grav. In primul rand, nu-i festivalul NOSTRU. Sigur ca senzatia de apartenenta la un grup, simtita la primele editii, era frumoasa, dar tot eu sunt unul dintre cei care se plange ca lumea e naspa si needucata si nu serveste delicatese muzicale. Suntem intr-o contradictie, nu?

Asa ca, dupa prima zi am incercat sa fac un pas in spate si sa privesc ansamblul. Suntem cei care dorim schimbarea si, cand ea se produce, strambam din nas pentru ca vecinul nostru de palier, mai prostut, asculta si el Bastille sau The National, asta si pentru ca l-am futut la cap de atatia ani. Brusc, treaba asta nu ne place si cred ca nu-i in regula. Pana la urma, festivalul asta s-a facut cu vecini ca el, care s-au dus sa-si cumpere bilet, sau cu alti tineri abia majori care probabil au auzit din alta sursa. Ramanerea intr-o astfel de atitudine de respingere este gresita, iar oamenii astia cred ca pot fi modelati si-n primul rand indrumati. Cred ca multi dintre ei habar nu aveau la ce vin, dar Summer Well le-a deschis o poarta. Mai departe depinde de noi (astia care ne spargem in basini ca suntem formatorii de opinie) cum ii indrumam.

Surprizele de anul asta s-au numit, in ordine: Reptile Youth, The 1975, Prides si Chloe Howl, toti se pot incadra perfect in categoria “future heroes”.
Dezamagirea festivalului, The National. Probabil asteptarea a fost cam mare si nu am putut trece peste faptul ca Matt a falsat ca la balamuc. Si pe Conversation 16 si pe I Need My Girl, Fake Empire sau Terrible Love. Si nu, ochelarii de intelectual si privirea de cerb ranit nu ajuta. Poate pe o mica parte dintre domnisoarele care privesc la el cu gura deschisa ca un sertar de noptiera.
Ne vedem la anul.

Credit foto: Cornel Lazia