Tourette Roulette live @ Control

Intotdeauna am admirat oamenii energici si pe cei care pot face mai multe lucruri in paralel. Eu am ramas in permanenta cu dorinta jobului 2 si cu mersul la sala. Cum mama soarelui sa canti in 4 trupe? E drept, nu frontman la toate. Sa le iau pe rand: Tourette Roulette, Harlequin_Jack, We Singing Colors si Crowd Control. Iti trebuie ceva prajeala-n creier sa le poti duce pe toate. Narcis Axinte este, probabil, unul dintre cei mai cameleonici muzicieni de indie, alternative, whatever… puteti spune cum doriti stilului. E doar o chestiune de conventie, este muzica pana la urma.

Nu stiu ce m-a atras aseara-n Control dupa doua piese semireusite, scapate pe net. Cele doua piese sunt precum un pardesiu prost, murdar, gaurit. Si odata ce-l dai jos ramane costumul, frumos croit, dintr-un material bun, lana englezeasca. De import. Treci cu vederea accesoriile, deh nu se poarta ceas cu curea metalica la costum si nici acul de cravata nu prea mai e in tendinte. Cam asa este si Tourette Roulette.Dar lucrurile bune le depasesc pe cele mai putin bune.

Stilul este ciudat. Si daca putem vorbi de unul, ei bine este unul eclectic. Gasim si metal si disco si funk si indie si altenativ. E drept, nu toate odata caci ar fi extrem de indigest, ne-ar apuca greata si nu vrem sa stropim pantofii domnisoarei de langa noi. Exista o mare intrebare; de ce piesele astea, atat de putin reusite in comparatie cu altele, primele? Aseara am auzit cel putin 3-4 net superioare. Tanarul chitarist a avut cateva artificii dragute, niste rezolvari simple si de efect dar s-a si aruncat intr-un solo caruia nu i-am vazut scopul. Mai putin inseamna mai mult. A fost tachinat putin de Narcis care i-a ridicat mingea la fileu. Nu cred ca-i cazul, omul stie. Se vede. Narcis, dragul de el are energie si da bine-n poza pe tot parcursul pieselor. Traieste, vibreaza. In pauzele dintre piese reuseste in schimb sa fie putin kinky. Putin. Dar ma rog, poate unele persoane gusta. Despre tanarul basist ce sa mai zic? Urla funk-ul in el de la o posta.

Una peste alta, Tourette Roulette este o descoperire placuta. Chiar foarte placuta si ma bucur ca nu mai am varsta la care sa am prejudecati. Acum 10-15 nu le dadeam nicio sansa dupa cele 2 inregistrari postate pe net. Cu o productie buna, cateva mici artificii, ies lucruri misto. Si as mai face ceva, as cauta sa leg stilistic piesele. Sunt foarte diferite ca stil, atat de diferite incat, daca nu ar exista vocea lui Narcis, ai avea senzatia ca, prin nu stiu ce magie, pe scena e alta trupa.

Merita urmariti.