WORLD Recapitulare 2024

În 2024, world music a continuat procesul de transformare într-un fenomen global ce a deschis acces între culturi și a redefinit granițele muzicii mainstream.
Diferențe și asemănări
Distincția dintre world music și global music a devenit esențială în înțelegerea acestei mișcări. World music pune accent pe valorificarea tradițiilor culturale și a specificităților locale.
În același timp, global music se referă la fuziuni care depășesc aceste particularități și includ influențe și stiluri ce rezonează internațional.
Distincția dintre world music și global music a devenit mai evidentă pe măsură ce muzica traversează granițele și amestecă. Deși termenii sunt uneori folosiți interschimbabil, ei reflectă perspective diferite asupra aceluiași fenomen.
World music se referă la muzica ce provine din culturi tradiționale non-occidentale, în special din regiuni din Africa, Asia, America latină și Orientul mijlociu.
E o gamă mare de muzică tradițională și folclorică din aceste zone și este adesea percepută că exotică pe piețele occidentale.
Genul a fost popularizat la sfârșitul secolului XX, când casele de discuri din Occident au început să comercializeze muzica tradițională din diverse culturi.
World music pune accent pe păstrarea autenticității culturale, cu un focus pe instrumente tradiționale, ritmuri și melodii specifice unor regiuni sau grupuri etnice. De asemenea, genul caută să arate diversitatea muzicii lumii, deși poate fi criticat pentru simplificarea sau comercializarea acestor culturi.
Pe de altă parte, global music reflectă hibridizarea și fuziunea tradițiilor muzicale din întrega lume, facilitate de tehnologia modernă, globalizare și, da, migrație.
Este un termen mai larg și mai contemporan și deși incorporează sunete tradiționale, include elemente de muzică populară, muzică electronică și amestec de genuri.
Artiștii din sfera global music nu aderă strict la formele tradiționale ale world music, dar combină sunetele locale cu muzica pop occidentală, jazz, rock sau electronică.
Global music pune accent pe colaborarea interculturală și pe fluiditatea identității moderne. Nu este vorba despre a fi sincer, autentic, ci mai degrabă despre acceptarea ideii că muzica de astăzi este un produc al globalizării și al schimburilor culturale.
Exemple de global music
Waka Waka (This Is Time For Africa) este un exemplu de global music. Shakira a amestecat ritmuri și melodii africane cu elemente pop și de dans. Rezultatul este o fuziune interculturală care atrage un public global. Colaborarea cu muzicianii sud-africani de la Freshlyground pune și mai tare în evidență amestecul diferitelor tradiții muzicale.
Graceland piesa lui Paul Simon este un alt exemplu clasic de global music. Combină muzica americană folk și rock cu ritmuri sud-africane mbaqanga și este un exemplu iconic de fuziune interculturală muzicală.
Este unul dintre primele albume ce arată cum muzica globală poate încorpora influențe diverse și poate atrage audiențe internaționale.
Exemple de world music, care reflectă tradițiile muzicale
Malaika este o piesă iconică originară din Tanzania, cântată frecvent în limba Swahili. Este exemplu clasic al tradiției muzicale africane de a spune povești de dragoste și dorință.
Gipsy Kings este o formație cunoscută pentru îmbinarea flamenco-ului tradițional cu ritmuri și influențe din muzica pop și latină.
Deși bazată pe tradițiile flamenco-ului spaniol, muzica lor aduce în prim-plan și elemente ale altor stiluri muzicale, cum ar fi salsa și rumba, ei sunt un exemplu perfect de world music. Bamboléo a devenit o clasică ale acestui gen.
Așadar, în timp ce world music este legată adesea de ideea de a păstra și prezenta autenticitatea culturală prin muzica tradițională din diferite regiuni, global music este mai mult despre inovația muzicală prin amestecarea influențelor globale.
Ambele genuri sunt despre traversarea granițelor culturale, dar global music se mișcă dincolo de limitele păstrării tradiției, pentru a face forme hibride de muzică.
Un pas esențial la expansiunea world music a fost dată de artiști din Africa, Asia și America Latină, care au influențat puternic genurile populare occidentale.
Încep prezentarea albumelor interesante din 2024 și mai jos aveți un playlist pe Spotify, piesele se succed în ordinea în care sunt menționate în text.
Răbdare și spor!

Burna Boy Higher, afrobeat-ul ca fenomen cultural global
Burna Boy este una dintre figurile astea. Consequence of Sound a descris muzica lui ca fiind “o forță unificatoare” care promovează unitatea în diversitate, în timp ce Pitchfork a remarcat că afrobeatul său este “un fenomen cultural” care a impactat inclusiv pop-ul și hip-hop-ul din Occident.

În 2024, Burna Boy a lansat Higher, un single care a continuat să promoveze mesajele sale de unitate și autenticitate. Piesa a devenit un simbol al unei mișcări muzicale africane ce a câștigat audiență internațională și arată influențele afrobeat-ului în cultura globală.
World music a cunoscut o diversificare extinsă și datorită artiștilor care au îmbinat sonoritățile locale cu influențe moderne și au redefinit identitatea acestui gen.
Heis Rema: afrobeat-ul întâlnește pop-ul, trap-ul și dancehall-ul
Fuzionări între afrobeat și diverse influențe globale, care demonstrează un amestec rafinat de sunete și stiluri. Ăsta este Heis al artistului nigerian Rema.

Criticii au remarcat că Heis se apropie si mai tare de elemente din muzica pop, trap și dancehall.
Hehehe are ritm, iar refrenul nu se poate să fie contagios. Benin Boys este și ea în tonul energic și vesel albumului. Heis este unul dintre cele mai bune exemple de muzică globală. Nu este deloc pe gustul meu, dar este o direcție, chiar de mainstream, către care merge muzica.
Tems Born In the Wild: afrobeat-ul întâlnește R&B-ul alternativ într-un album răvășitor
Africa este din nou punctul de plecare al următorului disc, Born in the Wild, al artistei nigeriene Tems.

Ea îmbină influențe din R&B-ul alternativ cu afrobeats și elemente de muzică electronică și soul.
Se leagă foarte bine sunetele Africii cu tendințele internaționale, în plus, Tems este o prezență vocală răvășitoare.
Contopește ritmuri moderne cu tradiții muzicale africane, Love Me JeJe îmbină melancolia cu un groove tare cool, iar Ready este atât de aproape de pop, doar ritmul bass-ului și vocile de pe fundal te duc cu gândul la Africa.

Funeral For Justice: manifestul politic și artistic al lui Mdou Moctar
Mdou Moctar, chitarist din Niger, a integrat tradițiile muzicale tuarege cu elemente de rock psihedelic. Consequence of Sound a scris că Moctar aduce “o energie brută și autentică”, iar NPR l-a numit “un artist care transcende granițele genului”.

Discul Funeral For Justice are mai multe înțelesuri, este un manifest politic, dar și unul artistic. Protestează, în primul rând, împotriva nedreptăților cu care se confruntă societatea africană.
Albumul este produs într-un context agresivitate naturală și urlă despre impactul direct al violenței teroriste și al implicării externe în Africa, așa cum a explicat artistul însuși.
Înregistrat în doar cinci zile într-o casă aproape goală din New York, discul emană o energie brută și o coerență organică între membrii trupei.
Stilul Moctar (btw, la prima chitară și-a pus coarde dintr-un cablu de frână de la bicicletă, iar sârma i-a ajuns doar pentru cinci) combină elementele de blues desertic cu influențe rock și worldbeat. Maniera sa o extensie a viziunii sale sociale și cultura.
Dintre piesele piesele de pe disc aș alege de departe două.
Prima, Funeral For Justice. Pentru intensitatea emoțională și mesaj critic pe care-l conține.
A doua, Modern Slaves. Moctar atinge teme despre opresiune și colonizare modernă, iar ca ritm la polul opus piesei de titlu. Seamănă cu o rugăciune colectivă, nu ca un strigăt ca piesa de titlu.
Piesele astea doua ancorează albumul în preocupările politice actuale.
100% Sahara Guitar: hipnoza chitarei electrice și al muzicii tuarege
Deloc mainstream și cu inflențele nu atât de diluate se prezintă Etran De L’Air cu 100% Sahara Guitar.

O combinație de sunete tradiționale și influențe moderne, ce arată stilurile regiunii. În centrul acestui album se află un amestec de rock, blues și muzică tradițională tuaregă, susținut de chitare electrice care te hipnozează.
Etran De L’Air îmbină în inovativ contemporaneitatea cu tradiția. Pitchfork spune că “albumul reînvie sonorități din Sahara, dar le adaugă un caracter modern, reimaginând muzica tradițională într-o formă mai accesibilă pentru un public global.”
Atât Erkazamane cât și Amidinine sar în evidență prin folosirea isteață a chitarelor electrice, ce dau un contrast între melancolia melodiilor tradiționale și energia formației.
Sunt, într-un fel, spiritul de unitate al trupei și al muzicii tuareg și, în același timp, un omagiu adus atât rădăcinilor lor culturale, cât și a înnoirii muzicale.
Blues-ul saharian și funk-ul maghrebian, Bab L’Bluz, fuzionarea lumii muzicale în Swaken
Africa de Nord, mai precis Moroc, ne dă un amestec între tradițiile muzicale marocane și influențele moderne ale rock-ului și ale altor genuri.

Swaken de la Bab L’Bluz dezvăluie un melanj între sunete electronice și percuții tradiționale, cu un accent deosebit pe îmbinarea ritmurilor africane cu structuri muzicale occidentale.
AllMusic scrie că discul reînvie “o sensibilitate muzicală fresh, iar tonalitatea sincretică și ritmicitatea alertă care adesea amintesc de “blues-ul saharian” te subjugă”.
Printre piesele ce-ți sar în urechi este Imazighen, rock 100%, cu ritmuri ce pulsează și linie melodică foarte în vână.
IWAIWA FUNK fuzionează elemente tradiționale maghrebiene cu cele occidentale, funk, spre exemplu, iar Swaken este un album esențial pentru ascultătorii de world music contemporan.

Dimensiuni cinematice și rădăcini ancestrale: Alkebulan II, povestea universală prin muzică a lui Matt B
Într-o direcție diferită, Matt B Featuring Royal Philharmonic Orchestra au lansat Alkebulan II, un proiect care a fuzionat jazz-ul cu orchestra și pune în valoare atât tradițiile, cât și muzica clasică.

Este o perspectivă mai largă asupra diversității stilistice a world music. Înregistrat la Abbey Road Studios din Londra, discul arată moștenirea africană, alături de luptele personale ale lui Matt B.
Cele două planuri sunt arătate, cu emoție, printr-o poveste muzicală. Colaborarea cu Royal Philharmonic Orchestra aduce o dimensiune cinematică pieselor, percuția ritmică specifică Africii se contopește cu orchestrații luxuriante și momente de spoken word.
Wambile combină peisaje sonore tropicale cu orchestrații dramatice și reușește să redea clar spiritul albumului.
Midnight Train este apoape de ceea ce numit global music. Melodia este traversată de influențele africane, iar producția muzicală le așează într-o formă foarte recognoscibilă pentru ceea ce numim hit.
Este cea mai echilibrată piesă, între tematica ancestrală și abordarea modernă, caracterizată de un sunet global. Alkebulan II arată în primul rând diversitatea culturală și cât de universale sunt emoțiile.
De la Azerbaidjan la samba: Kit Sebastian și povestea muzicală a migrației
Kit Sebastian, cu albumul lor New Internationale, decupează un teritoriu eclectic în muzica globală.

Duetul, format din Merve Erdem și Kit Martin, amestecă influențe diverse, de la muzica tradițională turcă și azeră, până la samba și psihedelia occidentală, într-o compunere sonoră destul de fluidă.
După cum sugerează și titlul albumului, tematica principală este migrarea, explorată atât din perspectiva culturală, cât și dintr-o latură personală a celor doi artiști. De la groove-uri tropicale și jazz elegant, până la elemente de rock garage, cam asta găsești dacă ești curios.
Göç / Me este exemplul acestui amestec, influențele muzicii din Azerbaidjan sunt evidente, iar mixul vocal al lui Merve Erdem, alături de instrumentele exotice, fac o atmosferă specială. Lirica ne conduce către temele de migrație și adaptare, de aici și vine identitatea globală a albumului.
Metropolis, cu un ritmul samba și o tehnică vocală ce creează impresia unui cor, reflectă dorința de apartenență într-un nou oraș.
New Internationale este un album splendid care încorporează diverse culturi într-o poveste muzicală unificată.
Uncovered Al-Qasar: reinterpretarea culturilor prin sunete psihedelice
Albumul Uncovered al trupei Al-Qasar este o combinație electrizantă de influențe culturale și muzicale, descris de membrii trupei ca “arabian fuzz.”

Discul include reinterpretări ale unor piese iconice din repertoriul occidental și arab, integrate cu o producție psihedelică contemporană. Rezultatul este o fuziune culturală, o combinație de tradiții muzicale din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și elemente de rock psihedelic și fuzz din Vest.
Materialul include colaborări cu artiști internaționali, precum Sibel, Mamani Keita și Cheick Tidiane Seck.
Kişisel İsa (Personal Jesus) reinterpretare în limba turcă a piesei clasice Depeche Mode, este cea mai memorabilă melodie de pe album. Partea instrumentală înlocuiește riff-urile originale cu un saz electric și are un sunet profund oriental.
Sibel dă o interpretare senzuală a versurilor și o duce într-o dimensiune culturală unică. Este un exemplu clar de cum Al-Qasar aduce împreună influențe occidentale și rădăcini orientale într-un mod coerent și original.
Promises este interpretată de Mamani Keita în limba bambara și susținută de instrumentația puternică a lui Cheick Tidiane Seck. Versurile critică liderii politici corupți, iar muzica se bazează pe un amestec de psihedelie afro-futuristă și elemente tradiționale africane.
Albumul reușește să fie un dialog cultural transcontinental care își păstrează relevanța socială și artistică.
Goat: căutarea identității muzicale prin rock, funk și psychedelia
Următoarea trupa, Goat, vine din Nord, din Suedia. Vorbim, din nou, de fuziune. Muzică psihedelică, funk african, rock progresiv și sunete experimentale.

Discul poartă numele trupei, Goat. Simplu, eficient. Trupa merge către teme de transcedere a granițelor culturale, iar intensitatea și polifonia sunt aduse într-o formulă mai rafinată.
După cum afirmă Pitchfork, acest disc arată căutarea constantă a identității muzicale, cu “unele momente ce evocă tradiții ale ritmurilor afro-funk” și “un aer de rave psihedelic de la capătul lumii”.
Ouroboros combină vibrațiile afrobeat cu influențe occidentale în timp ce păstrează intensitatea frenetică. La fel și Goatbrain, cu riffuri electrice face trimitere la un rock clasic cu influențe funk și reggae.
Goat este un album ce continuă tradiția muzicală a trupei, dar cu un ton mai introspectiv și o sensibilitate deosebită față de detalii, iar îmbinarea tradiționalul cu modernul se face fără cusur.

Hamra/Red de Charif Megarbane: nostalgie libaneză între tradiție, texturi, sunete orientale și experiment
Hamra/Red al lui Charif Megarbane oferă o combinație unică de experimentare muzicală și omagiu cultural pentru că este profund influențat de cartierul libanez Hamra. Poate și de aici sentimentul de nostalgie ce parcurge tot discul. Dar

Hamra/Red este la fel ca multe dintre lucrările lui Megarbane. Îmbină diverse genuri muzicale, inspirate din tradițiile libaneze, mediteraneene și africane de vest.
Pe album, se simt puternic influențele sunetelor anilor 1960 și 1970, tot ca omagiu, desigur, cu piese precum Pomegranate, care încapsulează ritmuri aproape “vulgare” din acea eră.
Chiar și așa, Megarbane modernizează aceste texturi și le combină cu sunete ambientale și înregistrări de teren pentru un sunet cât mai organic. Abordarea sa muzicală este marcată de dorința de a estompa granițele între personal și universal.
Stilul, pe care îl numește Lebrary, este o fuziune între muzica libaneză și estetica muzicii de bibliotecă. Include totul, de la ritmuri mediteraneene la sunete inspirate din muzica africană, pe care o consideră o sursă majoră de inspirație, în special muzica din Mali, Senegal și Ghana.
Alt exemplu de diversitate culturală strânsă în câteva zeci de secunde este Stella Marina. Ea combină instrumentele tradiționale libaneze cu texturi moderne și experimentale, Megarbane nu doar că aduce un omagiu rădăcinilor sale, dar împinge și limitele muzicii world.
Discul se află la granița relativă dintre world și global, fiecare piesă conține trimiteri clare și numai proporția dintre cele două face ca piesa să alunece într-o parte sau în cealaltă.
Chapter II: How Dark It Is Before Dawn: emoție și meditație prin sitar și world music
Chapter II: How Dark It Is Before Dawn de Anoushka Shankar continuă căutările muzicale ale artistei.
Ea trece dintr-o virtuoază a sitarului tradițional într-o muziciană inovatoare, care îmbină cu elemente din muzica clasică hindusă, jazz și electronică.

Acest material face parte dintr-o serie de EP-uri planificate, fiecare având rolul de a surprinde o stare emoțională și muzicală specifică.
Pacifica pune în valoare armoniile delicate ale sitarului și dă o atmosferă meditativă, dar intensă. In The End merge tot în aceeași direcție, este parcă un bocet, dar finalul este plin de lumină.
Chain of Light: qawwali clasic și contemporan într-o călătorie mistică, moștenirea muzicală a lui Nusrat Fateh Ali Khan în fața publicului moder
Nusrat fatah Ali Khan este considerat unul dintre cei mai mari maeștri ai genului Qawwali.

Chain Of Light este o lucrare esențială în înțelegerea impactului muzicii Qawwali la nivel global. Este lansat postum și se remarcă prin felul în care îmbină tradițiile sufi ale muzicii sale cu influențe contemporane.
Acest disc este dominat de interpretările vocale impresionante, ale lui Khan, care includ improvizații extinse și sunete complexe.
De asemenea, albumul reflectă angajamentul său față de spiritualitate și devotament religios, însoțind ascultătorul într-o călătorie mistică, specifică tradiției sufi.
Conform AllMusic, albumul “reînvie o parte din farmecul original al muzicii sale, păstrând însă elemente care rezonează cu publicul modern”.
Ya Gaus Ya Meeran sau Aaj Sik Mitran Di, două dintre piesele ep-ului, sunt un exemplu de virtuozitate vocală și de capacitatea lui Khan de a replica un sentiment profund de rugăciune și transă.
Ciro Hurtado și Paisajes: rădăcini andine
Ciro Hurtado cu albumul său Paisajes a făcut un amestec, în cel mai bun sens, de influențe latino-americane și muzică clasică. A pus tradițiile peruviene într-un limbaj muzical accesibil unei audiențe globale.

Discul surprinde o călătorie muzicală prin peisajele variate ale Americii Latine și amestecă, cum spuneam, influențe din muzica tradițională andină, bossa nova și jazz.
Chitara este principalul instrument al poveștii pe care Hurtado o spune. Muzica se distinge prin eleganța și sensibilitatea. Bienvenida a América deschide albumul cu o energie caldă și primitoare, în timp ce Cartas del Corazón, o baladă plină de emoție și finețe instrumentală, atinge teme mai intime.
Albumul a fost bine primit și nominalizat la Grammy Latino în 2024. Paisajes este recomandat tuturor celor care caută o ceva muzical autentic, ancorat în tradițiile Americii Latine, dar deschis influențelor contemporane.